Stau închis într-o cușcă cu pereți de sticlă. Nu știu cât de mari sunt laturile cubului ăsta infect. Nu știu de când sunt aici. Nu aș ști nici cum mă cheamă dacă cineva nu m-ar fi strigat mai de mult Cris. De la Cristian? De la Cristi? Știți ce ar fi amuzant?!?!? Să fie de la Cristiana. Ar fi de-a dreptul hilar. Dar nu cred că și-ar permite cineva să fie atât de răutăcios. Deci eu sunt Cris și stau într-o cușcă cu pereți de sticlă. Aș vrea să spun mai multe despre mine dar nu îmi aduc aminte prea multe. Se pare că sunt făcut doar din dorințe. Surprinzător, sau nu, printre sutele de dorințe care mă fac ceea ce sunt in momentul acesta, niciuna nu are legătură cu evadatul… cu fugitul din acest loc îngust. Concluzia să fie oare că nu sunt claustrofobic. (Oare ăsta e cuvântul pe care vroiam să-l folosesc. În lipsa de dicționar voi presupune că da).
