Am hotărât că azi să mă îndrăgostesc.
Am început să o iubesc pe Marcela. Cine e ea? E pata maro de pe peretele din față cuștii mele. E specială chiar dacă nu e albastră, sau roz… e pur și simplu o pată frumoasă… și inocentă… dacă ați putea vedea cât de gingașă e partea ei de sus, e ca un mugur care apare după o iarnă grea și care așteaptă razele soarelui pentru a înflori. Vreau să fiu eu raza ei de soare, să o fac eu pe Marcela să înflorească. Mă întreb însă dacă ar putea fi mai frumoasă… e greu de spus… ce-i drept s-a cam îngrășat în ultimul timp, maroul a început să se extindă din ce în ce mai mult… dar imi place de ea asa cum e… mi-ar fi muză chiar dacă ar acoperi tot peretele.
Dacă ar veni cineva să mă scoată din cușca asta nenorocită și să mă ducă să văd „frumusețile lumii” probabil m-aș întoarce în clipa următoare în spatele pereților de sticlă și aș continua să admir tabloul incredibil de pe perete… să stau și să o privesc pe iubita mea… nu-i place să-i spun așa… nici „dragă”, nici „pissi”…. m-a amenințat că se supără pe mine și că-și ia maroul și se duce cu el pe partea cealaltă a peretelui și se va lăsa admirată de cel din cușca din camera 7.
Eu ce m-aș face atunci?
poate ca va trebui sa cauti o adevarata “Marcela” metamorfozata din virtual in real..chiar daca e imperfecta si chiar daca poate nu o cheama neaparat Marcela.Dar poate fi o ea,nu?
Chiar crezi asta? Si eu care incepusem sa ma obisnuiesc cu “Marcela” :)) . Sper ca ai citit Prologul inainte 🙂