Am hotărât că azi să-mi cumpăr altă pereche de sâni.
Impropriu zis altă pereche… prima mea pereche de sâni. Cred că înainte să ajung să fiu captiv în locul ăsta opac eram înnebunit după sâni. Nu știu de ce cred asta dar… De unde aș putea să fac rost de un piept mai mult sau mai puțin generos? Nu vreau să fie mari sau mici, lăsați sau nu, eu vreau pur și simplu niște sfârcuri cu personalitate. Fiecare să aibă propria lui voință. Aș sta minunat și încântat și le-aș auzi cum se ceartă. Cred că asta fac fetele toată ziua (de asta sunt așa de visătoare): stau cu urechea ciulită să audă ce mai spun sfârcurile lor. Urechea dreaptă pentru cel stâng iar cea stângă pentru cel drept. În felul ăsta din când în când va avea loc o interferență între undele emise de sfârcuri (cu toții știm că sunt total lipsite de politețe și ar vorbi în același timp) și așa se nasc ideile geniale.
Voi fi genial… Dar… dacă voi avea niște sfârcuri normale? Fără pic de personalitate, mute ca niște lebede! Ce m-as face? Cred că le-aș vorbi eu lor… să încerc să le trezesc și cine știe poate le voi educa… știu că personalitatea nu ține în mod normal de cultură și educație dar în cazul lor cred că există o excepție… sunt convins că așa e deși nu s-ar zice că sunt mare expert…
Visez la doi sâni galactici cu două sfârcuri planetare!
Cusca [1]
Cusca – Prolog