M-am tot gândit la momentul ăsta. Trei zile doar cu mine în București, să pot să citesc și să beau cât vreau, fără să mă întorc acasă și să o găsesc în pat, fără să mă simt vinovat. Niște seri ca pe vremuri, când mă uitam pe geamul din față mea și căutam potențiale iubiri.
În perioada interbelică România a trăit cea mai prosperă perioadă din istoria ei. Nu am cunoscut pe nimeni care să fi trăit în ea.
Am ajuns singur în Club A. Pe ring se dansa patetic. În mod normal aș fi ocupat ringul cu mișcările mele dubioase, profitând că am lângă mine cea mai bună dansatoare din tot clubul, încoronându-mă astfel cel mai bun dansator din acel subsol. Așa, singur, eram doar unul dintre burtoșii care se mișcau singuri în felul lor (uneori și în ritmul muzicii).
Prin 80, în lipsa de altceva, tinerii chiar se bucurau de muzică.
Stăteam ca un dubios rezemat de tejghea și nu înțelegeam ce caut acolo. De ce nu sunt acasă și dorm; de ce nu fac pur și simplu dragoste; de ce nu îmi folosesc Kindle-ul, care are în cele din urmă baterie. Mă tot întrebam, pentru a nu știu câta oară, de ce dracu vreau să mă deprim. Stați liniștiți, nu mi-a venit niciun răspuns în minte. Stăteam singur, ca ciudatul cu burta, într-un colț și încercam să dansez de unul singur. Nu puteam decât să dau din cap ca un tip gata să sară pe orice tipă disponibilă. Dacă era ea lângă mine am fi fost stăpânii ringului. Nu era cazul.
În 90 tinerii ieșeau în stradă pentru că vroiau să scape de neocomuniști.
Am plecat cu coada între picioare întrebându-mă de ce îmi amintesc cu melancolie de momentele de singurătate din club. Poate e vorba doar de atitudinea pe care am pierdut-o. Nu mai pot să privesc cu superioritate peste dubioșii din jurul meu, indiferent de cât de multe pisici i-ar aștepta acasă. Nu mai pot să mă văd ca salvatorul fiecărei pustoaice care plânge într-un colț. Acum sunt conștient cât de greu e să o faci fericită pe o singură femeie.
Prin 2000 am sărutat prima tipă.
Mi-a tot fost atât de ușor să spun „Nu a fost să fie!”; mi-e atât de greu să recunosc: „Nu poți s-o faci să fie nefericită!”. Greul vine mai ales atunci când ea înțelege toate fobiile și toate nevoile de singurătate pe care le ai. Cum să te superi pe cineva care te lasă să fii cum vrei tu? Aș putea inventa o lume în care asta să fie un motiv de depresie.