M-am întors de aproape două săptămâni. Până ieri nu mai publicasem de mult. Am început câteva drafturi, dar am intrat într-un blocaj ciudat din care nu prea pot ieși. Totul a pornit de la o tipă pe care am întâlnit-o cu o zi înainte să plec din Delhi. Mă pun în fața tastaturii, când am timp, și de fiecare dată când încerc să scriu ceva îmi aduc aminte povestea ei și vreau să o împărtășesc cu voi. Vreau să vă transmit sentimentul pe care l-am avut la bere cu ea, dar îmi dau seama că e aproape imposibil, așa că nu pot să tastez. Acum nu vă spun nimic despre tipa șantajată emoțional, ci o să public câteva din însemnările punctuale pe care le-am făcut în cele două luni. Vă rog doar să nu judecați, să nu vă considerați superiori doar pentru că v-ați născut și ați trăit într-un alt context.
Unii indieni au o perspectivă ciudată asupra moralității. Este imoral să te căsătorești în afara castei, dar este moral să-i ucizi pe cei doi îndrăgostiți dacă fac asta. Îți dorești pentru fiul cel mare să se căsătorească cu o fată respectată de societate, dar îți vinzi fata cea mică pentru câteva mii de rupii.
Nu au nici cea mai mică problemă să treacă pe roșu sau să vândă alcool minorilor, dar nu pot să treacă cu 100 de metri de „granița orașului” pentru că nu au autorizație decât pentru Noida, nu și pentru Delhi, sau impun restricțiile legate de vânzarea de alcool până la ultimul minut.
Dimineile și în weekend poți vedea o mulțime de lume jucând cricket, alergând sau exersându-și loviturile de golf pe stadionul local.
Prima oară când am fost în CP am văzut niște travestiți cerșind. Mi s-a părut puțin ciudat, dar cine sunt eu să judec. Am aflat apoi că sunt de fapt eunuci. Deși nu mai sunt hareme de păzit, se pare că încă se mai practică răpirea de copii și castrarea lor pentru a transmite „obiceiul”. Se pare că sunt foarte eficienți când vine vorba de cerșit, pentru că cei acostați încearcă să scape cât mai repede de ei din jenă față de situație.
Agențiile matrimoniale au un foarte mare succes. E cea mai ușoară metodă de a evita o „căsătorie aranjată” atunci când îți dedici prea mult timp carierei și oricum posibilitățile de-a găsi o tipă în modul „clasic occidental” sunt destul de restrânse.
Ca să-l citez pe un coleg în timpul unei conversații la bere: „Pentru voi ordinea e Sex, Dragoste, Căsătorie. Aici e Căsătorie, Sex, Dragoste.” Măcar unele lucruri rămân constante: Sex before Love. Același coleg mă privea cu invidie când îi povesteam de „viața amoroasă” în România. Încă nu știu dacă exemplul meu personal e edificator, dar mi-ar fi fost greu să vorbesc în general. De asemenea îi era greu să înțeleagă cum te poți sătura de relații pasagere și de sex fără obligații. Eu nu înțelegeam de ce ai prefera așa ceva în defavoarea unei relații „serioase”. Nu e atât de ușor să știi că ai un număr nelimitat de opțiuni și că nimic nu e practic imposibil de obținut.