Acum stau la lumina unor lumânări în Nagarkot. Numele hotelului e „The End of the Universe”. Am făcut două ore cu autobuzul să ajung aici deși e la doar 35 de kilometri de Kathmandu. Drumul în sine e o poveste de sine stătătoare. Jumătate din drum am mers pe un drum cu o singură bandă (pentru ambele sensuri) și șerpuiește în jurul unor dealuri. Înainte de fiecare curbă șoferii trebuie să claxoneze ca să-și anunțe prezența. Un sfert prin câmp. Nu exagerez. Un drum ca cele între ogoarele din Berchișești. Satul e aflat într-o zonă de dealuri (2200 de metri) și se laudă cu o priveliște foarte faină asupra Himalayei. Din păcate eu am ajuns în afara sezonului turistic, așa că munții se ascund în spatele ceții. Sper că măcar dimineața să am parte de priveliștea pe care o căutam.
Chiar dacă nu o să se întâmple asta, oricum mă bucur că am ajuns aici. După nebunia din Thamel chiar aveam nevoie de așa ceva. După aproape două luni mi-e frig dacă ies afară în tricou. Chiar dacă nu se văd munții, priveliștea e oricum spectaculoasă. Mai mult decât atât, e atât de plăcut să vezi oamenii muncindu-și ogoarele. Aici natura a fost transformată de om. Dealurile sunt terasate pentru a permite cultivarea de grâu sau de cartofi.
Acum câteva ore stăteam cu o bere Everest lângă mine pe coama unui deal când trei puști au început să alerge spre mine. Părinții lor prășeau puțin mai jos. Inițial am fost puțin dezamăgit când, după ce m-au întrebat diverse lucruri, mi-au cerut 20 de rupii, dar după ce le-am dat 70 (3 lei) au început să urle de fericire. Cred că e prima oară când am oferit bani „cerșetorilor”, dar după reacție, și felul în care s-au comportat, ei nu erau cu siguranță „profesioniști”. Din păcate, din nou, pozele pe care o să le postez nu spun decât atât de puțin din poveste.
Se pare că o să avem parte de curent de-abia după ora 11:30. Speram să am parte de un duș, dar o să amân până mâine după ce mă întorc de la „Sunrise tour”. A treia zi în care mă trezesc înainte de 6 (de data asta 4:45). Azi dimineață am făcut asta pentru a vedea Everestul. Nu pot să spun că a fost incredibil, dar cred că ar fi fost inacceptabil să vin în Nepal și să nu-l văd. Din nou, sper că răsăritul de mâine dimineață să compenseze răsăritul din Vama.