Am aterizat în India acum 24 de ore. Odată ieșit din avion nasul meu înfundat a fost inundat de miresme aproape uitate. Începeam astfel să-mi aduc aminte de locul în care am fost acum doi ani. Asta nu m-a ajutat să trec peste șocul drumului până la hotel. Știam ce mă așteaptă dar cele 25 de accidente în care aproape că am fost implicat, alături de sutele de dărâmături locuite, m-au făcut să mă întreb ce dracu caut aici. Acum 48 de ore eram cel mai fericit om din București, acum 22 de ore în camera asta de hotel mă simțeam total pierdut prin miresmele care se plimbă prin praful de afară.
Dimineața, în drum spre birou, mi-am adus aminte de ce mi-a plăcut India atât de mult: oamenii nu se stresează! Dacă eram într-un taxi în București și aș fi luat parte la astfel de incidente în trafic aș fi văzut sute de șoferi luându-se la bătaie însă aici lumea claxonează, nu semnalizează, trece pe roșu dar nu se implică. Un scuter se oprește la mai puțin de zece centimetri de mașina noastră după ce am schimbat banda fără să semnalizăm; expresia de pe fața „șoferului” nu exprimă niciun fel de furie în timp ce-și ducea soția și cei doi copii spre casă.
Ajuns la birou m-am simțit ca acasă. Ca în clădirea împărțită cu o bancă, o televiziune și un lanț de hypermarket-uri. Cu câteva diferențe. Oamenii ies la țigară în fața gardului, nu a clădirii. Majoritatea nu au o brichetă ci un tip care le aprinde țigările. Terenul de baschet e gol dar se joacă golf printre birouri. Ultima oară când am fost în India 80% din indienii care erau politicoși și se ofereau să mă ajute doreau să-mi vândă un tur prin apropierea orașului; acum 90% din oamenii care au fost drăguți cu mine au făcut asta fără a vrea să-mi vândă ceva.
Într-o pauză de birou am fost pentru prima oară într-un Mall în India. Nu am fost surprins nici de faptul că am trecut printr-un filtru asemănător cu cele de la aeroport, nici de faptul că „Chicken Tikka” era făcut într-o bucătărie infectă de un bucătar care cu două secunde înainte își scuturase penisul în fața unui zid, nici de faptul că la etajul al 5-lea rula Titanic în 3D dar faptul că nu aveau decât Cola Diet m-a dat peste cap.
Întors în camera din hotel am răsfoit printre canalele de pe LCD-ul din perete și mi-am dat seama că indienii sunt idioți: pe toate canalele de știri se vorbea despre un singur lucru, despre faptul că mâine se va aproba bugetul pe anul ăsta. Pe toate canalele de știri, fie că erau în engleză sau hindi (asta vorbesc ei aici?), se vorbea doar despre repercusiunile pe care le-ar avea reducerea bugetului pentru agricultură sau sănătate. Serios, pe ce lume trăiesc!?!?! Într-o oră, 6 canale de știri, nu a apărut fundul niciunui ministru, niciun sponsor al unei echipe de cricket, niciun actor de la Bollywood să se laude cu noua mașină. Ce fel de știri sunt astea? Pe cine ar interesa cum e alocat bugetul?
Închei această penibilă pagină de jurnal spunând că India e fascinantă așa cum e, cu toate mirosurile de urină și de căcat, cu tot traficul nebun, cu toată mizeria și cu toți oamenii căutând un profit rapid.