Telefonul a sunat la 7 dimineața. Eram încă adormit și mahmur. Mă durea coapsa piciorului stâng. Nu puteam să stau drept pentru că talpa piciorului drept mă durea îngrozitor. Mi-am propus să merg să alerg dar era evident că nu aș fi fost în stare de așa ceva. Nu avea sens să mă dau jos din pat așa devreme. Cel mult aș fi putut merge, și așa cu dureri groaznice. M-am dat totuși jos din pat și am ajuns într-un final la sală. Am lăsat walkman-ul la vestiar (nu, nu sunt hipster, dar vroiam să termin un audio book pe care îl am pe casete) convins fiind că după cinci minute m-aș întoarce oricum să fac un duș. După ceva momente de ezitare mi-am ales și banda pe care să alerg (avantajul de a ajunge la sală la ora 9 e că poți să te plângi de aerul condiționat sau că sonorul e prea tare la monitor) și am setat-o pe 6 km/h. Mă dureau picioarele dar mi-am zis că ar merita totuși să încerc să alerg așa că am împins de maneta din dreapta până am ajuns la 11.1 km/h. Am început să alerg în timp ce mă uitam la un documentar despre trenuri. Și am alergat. Toate sursele de durere au dispărut ca prin minune. Nu mă gândeam la chinul la care mă supuneam din proprie inițiativă. Alergam pur și simplu. Mă simțeam ca în Varșovia acum 4 ani: mă uitam detașat la oamenii care așteptau autobuzul într-o zi de muncă. Eram împlinit. Alergam și nu mă durea nimic. În ciuda șanselor, a fost un lucru bun că m-am ridicat din pat la 7:19.
Mâine o să fiu din nou pe bandă la 8:47. O să ascult ultima parte din eseul lui Botton. O să alerg gândindu-mă la faptul că nu mă gândesc la cei 6 km pe care i-am setat pentru dimineața aia. Și o să mă doară. O să mă doară fiecare parte a corpului.
Aici ar trebui să fac o paralelă între întâmplarea de dimineață și relații. Între primii metri alergați și primul sărut. Între faptul că nu mi-am dat seama când a trecut primul km și prima noapte de dragoste. Ar trebui. Sunt prea amețit și am încredere în inteligența/imaginația cititorilor mei așa că nu o să fac asta. Am să spun un singur lucru însă: te poți antrena pentru a termina un maraton dar unele lucruri te lovesc sau nu te lovesc. Atât!
Gelu. gelu11.
Tu chiar vorbeai serios cu maratonul? Chiar faci tot ce ai scris aici?
“ar merita totusi sa incerc sa alerg “…Nu sunt in masura sa dau sfaturi in domeniul asta dar din ce am mai citit si eu nu cred ca merita sa alergi daca te doare ceva “ingrozitor” (cum ziceai si tu). Poti sa maschezi durerea dar nu tratezi cauza si cu timpul se poate agrava. Ai grija! Run Gelu run