Dimineața m-a trezit Claudiu nerăbdător să se joace pe telefonul meu. Pentru cine nu știe, el e nepotul meu de 4 ani. Mi-e tare simpatic dar uneori pur și simplu nu îl pot înțelege. De fapt mă sperie faptul că unele lucruri le trăiesc și eu în viața mea de „adult”. Are zeci de jucării și de jocuri dar de fiecare dată când sunt acasă nu vrea decât să se joace pe telefon deși nu am cine știe ce jocuri și oricum nu se pretează cel mai bine pentru un copil de patru ani. El preferă însă să se chinuie să încline telefonul astfel încât să treacă pe următorul sloi de gheață.
Din toate jucăriile pe care le are tot timpul alege să se joace cu cele care fac cea mai multă gălăgie și consumă cel mai repede bateriile. Jucăriile fără baterie stau prăfuite într-un colț spre disperarea lu’ sormea care cheltuie mai mult pe baterii decât pe creioane și cărți de colorat. Probabil că așa e generația asta: dependentă de baterii și încărcătoare. Dimineața i-am ținut un discurs:
„Claudiu, uite soldații ăștia ce triști par. Nu vrei să creezi o bătălie între ei și dinozaurul de pluș? Cine crezi că o să câștige? Ei sunt dispuși să se joace cu tine fără să-ți ceară nimic în schimb. Nu au nevoie de baterii sau să-i bagi în priză înainte. Nu trebuie să te stresezi că rămâi fără baterii sau că nu l-ai ținut destul de mult la încărcat. Nu trebuie să ieși prin viscol afară să dai ultimii bani pe un pachet de Duracell sperând că așa o să fie mai mult timp mulțumită. Uite, cu dinozaurul ăsta nu trebuie să îți bați capul. Trebuie doar să te joci cu el. Atât de simplu. Și oricum e mai simpatic și mai colorat.”
El se uita ciudat la mine. În momentul acela mi-am dat seama că vorbeam mai mult pentru mine decât pentru el. Toate lucrurile ar trebui să fie mai simple, fără să ai nevoie de baterii sau acumulatori. Nu știu de ce, dar și eu sunt fascinat într-un mod natural de lucrurile care mă fac să ies în miezul nopții până la non-stop-ul din fața blocului, de lucrurile care fac sunet doar dacă îți aduci aminte să le bagi în priză.
Ieri vorbeam despre renunțatul la trecut. Acum mi-aș dori să fiu în stare de mai mult decât atât. Aș vrea să renunț la toate lucrurile care au nevoie de baterii. Lucrurile ar trebui să fie simple. Să nu fii nevoit să faci sacrificii pentru a te bucura de acel ceva. Să fie natural jocul chiar dacă nu e acompaniat de sunete stridente și lumini colorate. Știu că e imposibil, că în lumea de azi e nevoie de acumulatori și încărcătoare pentru orice, dar aș vrea ca măcar unele lucruri să fie simple. Și dacă nu sunt simple măcar să-mi fie simplu să renunț. Nu mai vreau să dau bani pe baterii.
Într-un final Claudiu mi-a răspuns: „Dar nu fac zgomot și nu au nici lumini!”
Mi-a placut foarte mult ce-ai scris. Ideea de a simplifica viata, de a o experimenta direct, nu prin obiecte care o re-creaza (jocuri pe telefon/tableta)…
Simplificare, clarificare si non-atasament.
Miruna
Diferenta dintre jucariile cu baterii si cele fara este asemanatoare cu diferenta dintre povestile spuse in desene animate si povestile de citit din carti. Primele sunt mai facile pentru ca nu trebuie sa puna imaginatia la contributie si copilul devine un privitor, un observator al spectacolului (un spectacol frumos). Pe cand celelalte il invita sa participe, cu imaginatie, cu angajament si cu pasiune, sa creeze propriul spectacol.
E bine sa indrumam copii spre participare activa.