Umbrela din stuf. Nisip. Copila stă așezată cu o bere lângă ea. Copilul lângă ea. Un pahar de votcă cu suc de portocale. Un mic grup de pustani în jurul unui foc. Două chitare și Nebun de Alb. Ea se ridică și îi întinde o mână:
— Hai să dansăm!
— Nu poți dansa pe Folk. Oricum nu aveam chef de dans. Hai să stăm pe nisip și să ne bucurăm de mare.
Domnișoara se așează cu 2 cm mai departe de el. Se uită la mare. Marea se uită la ea. El se uită la ea. Ea se uită la mare.
Mă ridic de lângă stâlpul meu și mă duc spre copila cu păr roșcat. Îi întind mâna:
— Hai să dansăm!
— Nu poți dansa pe Folk. Oricum nu aveam chef de dans.
I-am zâmbit și am plecat. Mă uitam la mare. Marea se uita la ea. El se uita intrigat la mine. S-a ridicat și a plecat.
Stâlpul de pe plajă. Nisip. Copila își ridică berea și vine spre mine. Cutia ei lângă cutia mea. Ea Stejar. Eu Timișoreana. Eu pe nisip. Ea lângă mine.
— Și totuși, nu ai auzit de preludiu?