Trei zile – Inceputul

De când se știe aveva o slăbiciune pentru fetițe, fete și femei. Prima lui amintire e cea a chiloților lui Beatrice. Aveva 4 ani și era în grupa mică la o grădiniță care era despărțită de un gard de sârmă de școala în care urma să facă primii opt ani de studii. În fiecare zi stătea în pauze lipit de gard admirând copilele ce se jucau pe terenul de sport. Din acea zi își aduce însă aminte altceva: momentul în care fetița cu părul prins la spate într-o singură coadă a căzut de pe scăunel cu picioarele în sus arătându-și lenjeria albă. Cristi a rămas fascinat de albul dintre picioarele colegei. A doua zi, sâmbătă, s-a trezit nerăbdător de la ora 6 și a început să plângă că vrea să meargă la grădiniță să-i vadă din nou chiloții.

El aveva 11 ani iar verișoara lui cu 2 ani mai puțin. Le plăcea să se învârtă unul în brațele celuilalt prin fânul strâns pentru animale. La un moment dat a realizat că se întâmplă lucruri ciudate. La sfârșitul unei astfel de „rostogoliri” a rămas preț de câteva zeci de secunde deasupra ei simțind pentru prima oară căldura oferită de coapsele unei fete. S-a speriat de acea primă încordare a mușchilor de a căror existență nici măcar nu știa și a fugit în copacul în care obișnuia să se ascundă. A coborât din locul sigur aflat la 5 metri de lumea reală doar seara târziu când lumea începuse să strige după el prin livadă. I se părea că e bolnav. Astfel de simțiri nu apăreau în cărțile lui Jules Verne, prin care își construise imaginea lumii reale, deci nu era normal ce se întâmpla.

Încet, încet a început să se descopere în timp ce se gândea la colegele de clasă pe care le salva de la o moarte cumplită. Nu se gândea la sânii ce începuseră să apară pe sub uniformele albastre și nici măcar la buzele care îi atingeau obrajii de ziua lui când împărțea cu mândrie bomboane. Își învârtea degetul mare în jurul prepuțului gândindu-se la cum se aruncă în fața glonțului care se îndrepta spre Monica și tremura, fără să-și dea seama de ce, în momentul în care la înmormântarea sa domnișoara cu pantaloni în carouri plângea și realiza faptul că l-a iubit cu mult înainte să facă acel gest de eroism. Nu conta că șansele ca cineva să intre cu o mitralieră într-o școală liniștită dintr-un sat uitat de lume sunt infime. El adormea liniștit știind că dacă va fi cazul o va salva de la moarte pe copilăndra care-l face să meargă în fiecare zi la școală.

Pe la 13 ani a descoperit-o pe Emmanuelle. Era sâmbătă seara. A adormit cu televizorul deschis dar s-a trezit pe la 1 noaptea. Atunci a văzut prima scenă erotică din viața lui. Pentru prima oară a simțit furnicături fără să-și imagineze scene de eroism. Se uita la ecranul televizorului și se simțea un animal. Era îngrozit de cât de murdare au fost până atunci atingerile sale. Le respecta prea mult pe Monica, Gabi sau Daniela ca să și le poată imagina în astfel de ipostaze. A început pentru prima oară să facă mișcări ciclice cu mâna gândindu-se în gol, având în minte mai mult o imagine, o idee, decât pe cineva real, palpabil.

O dată pe săptămână rămânea singur acasă pentru câteva ore. În momentul acela răsfoia colecția de ziare de sub patul din bucătărie în căutarea pozelor cu tipe semidezbrăcate din Infractorul. După ce își gătea și mânca se dezbrăca și întindea paginile gri pe pat. Își freca tot corpul de cearșafurile albastre în timp ce se uita ciclic la toate pozele adunate pe paginile ziarului. Nu zăbovea niciodată cu privirea pe același chip mai mult de 5 secunde. Îi era frică, ca nu cumva fragmentele acelea de ziar să prindă viață. În mod normal tot acest joc se termina în momentul în care simțea că se apropie cu gândul prea mult de cineva sau ceva din viața lui de zi cu zi. De data asta însă s-a întâmplat ceva ciudat: întreg corpul i-a tresărit și a simțit pe cearșaf ceva lipicios și alb. S-a speriat, s-a îmbrăcat, a adus o cârpă umedă și a șters locul crimei.

Va urma.