Noi suntem pur și simplu desincronizați. De exemplu acum, eu sunt amețit după 5 beri și tu ești la tine în cameră cu o cola de jumătate în mână. Eu mă gândesc la noi, tu te gândești la el. Când te gândeai tu la mine eu mă gândeam la ea iar ea îl vroia pe el… Ar fi fost atât de simplu dacă ar fi fost vorba numai de seara asta. Cum ar fi dacă mâine ne-am întâlni, ne-am zâmbi și ne-am spune: “Hai să ne sincronizăm!”
Eu stăteam cu fundul meu plat pe singura bancă din parc în timp ce tu aveai chef, dintr-o dată, să te plimbi pe malul lacului (copile, între noi fie vorba, era o baltă ordinară). Tu încercai să mă convingi să stăm acasă să facem dragoste și eu insistam să ieșim în club în încercarea de a scăpa de sex în seara respectivă. Eu vroiam să te sărut pasional tu nu vroiai decât bere. Eu să-ți sărut mâna dreaptă, tu să ne închidem în baie. Eu vroiam să dansăm penibil
O săptămână mă iubeai tu. O săptămână te iubeam eu. În săptămânile pare eu. În săptămânile impare tu. Ar fi fost atât de simplu dacă am fi fost defazați cu pi/2. Singura mea speranță stătea în 29 februarie. Credeam că poate da excepție și ajungem măcar în același plan. Dădea rest 1. Nu am mai așteptat încă 3 ani să-mi infirm teoria.
Până una alta eu o să încep să număr din doi în doi.