Inducție matematică

Acum ceva timp am primit un mail scurt de la un prieten care zicea că a găsit soluția pentru o problemă pe care aș avea-o.

Ok. E simplu. Înșelăm pentru că nu avem încredere în noi. Nu suntem 100% siguri că ea o să meargă până la capăt. Nu știu dacă există altă explicație.

Situația: Ești într-o relație stabilă. Totul e ok. Sexul e incredibil. După câteva luni ați ajuns să vă înțelegeți super bine în pat, nu trebuie să-ți mai faci griji că termini prea repede sau prea târziu, nu te mai întrebi dacă ceva e permis sau nu. Nu trebuie decât să te bucuri. Atât. Și totuși, de ce ai ajunge să faci sex cu o tipă pe care știi că nu o vei suna a doua zi. În mod normal nu ar avea sens să te complici, să te stresezi cu gândul că la un moment dat îți va da o palmă chiar când începi să ajungi în the zone, că poate i se va părea ciudat că ții un cangur deasupra capului ei, că va spune tuturor posibilelor viitoare prietene cât de mică o ai și cât de puțin durează. Și totuși, o facem. De ce? Pentru că sperăm totuși că sexul cu „The New Cow” o să fie mai spectaculos? Știm din prima că nu o să fie așa. Cel puțin nu la început (să nu uităm că vorbim aici doar de aventuri). Că vom învăța lucruri noi? Din nou, clar nu din prima. Știm că ne așteaptă: „Mai încet că mă doare”, „Stai că am obosit”, „Mai la stânga”, „Mai sus”… Pentru că are sânii mai mari? De ce nu ne-am opri la sutien? Nu o să arate mai bine când stă pe burtă sau deasupra. Oricum, de câte ori stăteai tu dedesubt și te-ai oprit să te gândești: „Ce tari sunt sânii ei. Ce păcat că nu sunt mai talentat la desen că i-aș putea imortaliza în acuarelă…”. Ca să te lauzi la țigară: „O vezi? I-am tras-o!”? Nu mai ești în liceu și oricum nu o să te creadă nimeni. Să mai treci un nume în carnețelul negru? Ai uitat de ce ai început să-l folosești: să știi pe cine să suni dacă a început să prindă personalitate.

E mult mai simplu de atât: sexul nu contează. Contează mult mai mult sentimentul de împlinire când te gândești la asta: „Da, sunt tare. I-am tras-o!” Nu ar fi mai simplu dacă am putea ajunge la același sentiment de împlinire fără a trece prin tot chinul aferent? Să o luăm altfel. Câte tipe la care ai mers să le spui: „Salut, eu sunt Gelu!” au ajuns să fie pe listă? 5-10%? Câte tipe în ultimii 5 ani cu care ai dansat mai mult de jumătate de oră cu tine într-un club au ajuns într-un final la tine? 30-40%? Câte tipe ți-au dat numărul de telefon fără să-ți răspundă la mesaje? 5%-10%? Câte tipe au venit cu tine în baia clubului să te joci cu sânii lor și apoi au refuzat să se urce cu tine în taxi? 0%? Ai înțeles ideea: aplicând niște reguli simple de inducție matematică poți să deduci dacă tipa o să se culce cu tine sau nu, fără să fii nevoit să o faci.

Ne place însă să ne complicăm pentru că mereu o să ne întrebăm: Dacă suma de la 1 la k face k(k+1)/2 atunci și suma de la 1 la k+1 face (k+1)(k+2)/2?

Hai să demonstrăm!