O seară în San Francisco

Ziua de ieri se anunța a fi o zi banală. Trezit la 7, la 8 fără ceva la birou, o bere cu un coleg și apoi o cutie de Fosters în camera de hotel. Singurul lucru de menționat poate ar fi fost faptul că la ora 2 s-a făcut 1 Decembrie în România așa că 20 de minute am ascultat melodia asta. Și cam atât.

Pe la 9 am coborât în fața hotelului să fumez o ultimă țigară înainte să mă culc, eram destul de obosit și puțin amețit după 3 beri, și mi s-a făcut dor de Argentin și de Club A. Îmi ziceam că oameni ca cei întâlniți acolo nu pot găsi aici, că oamenii din US sunt superficiali și reci. În momentul ăla a venit un homeless să-mi ceară niște mărunțiș. I-am zis nu fără nicio măcar să mă uit la el. Atunci am realizat că dacă cineva din state venea în Argentin și unul din băutorii de Sănuță ar fi venit să-i ceară o țigară ar fi reacționat la fel. Oare judecam prea repede fără să cunosc de fapt cum sunt oamenii aici? Mi s-a făcut poftă să vorbesc cu oamenii de pe stradă. În momentul ăla un alt om al străzii trecea pe lângă mine ignorându-mă. L-am oprit eu: „What’s up man?”. „Nothing special. Do you have any change?” Când am zis că nu, chiar dacă aveam portofelul cu mine tot nu i-aș fi dat, a plecat. După alte două experiențe asemănătoare am întâlnit un tip cu care am vorbit câteva minute. Mi-a arătat CV-ul lui și o scrisoare de intenție pentru un job la care a aplicat acum 5 luni și pentru care mai așteaptă un răspuns. În momentul în care mi-a cerut și el niște bani și i-am zis nu a plecat mai departe. Se pare că e puțin mai greu să vorbești cu cerșetorii dacă nu ai ce să le dai așa că am urcat în cameră să-mi iau portofelul și am mers în barul în care am fost în fiecare seară până acum de când am ajuns în San Francisco.

Până aseară mergeam la bar singur, mă așezam la bar, îmi comandam niște bere californiană și mă uitam în jur. De câteva ori am avut mici discuții cu oamenii de la bar pe care ei le porneau printr-un simplu „How’s it going?” dar niciodată nu am pornit eu o conversație. Aseară însă vroiam să-mi dovedesc că pot socializa și altundeva decât în România, că îmi iubesc țara (cât de ciudat sună) dar nu sunt dependent de ea. Am început să vorbesc cu un tip de 30 de ani. Când m-a întrebat ce părere am despre tipele din America nu am putut să nu-i zic faptul că sunt din România așa că ar fi cam greu să mă impresioneze tipele de aici. În plus majoritatea tipelor faini pe care le-am văzut erau asiatice. Spunându-i asta am zis că totuși mai există și tipe din US super drăguțe, de exemplu barmânița. Se pare că totuși tipa era din Ucraina. Vroiam totuși să-mi dovedesc că mă înșel și că există și americance drăguțe.

La un moment dat două tipe care erau aproape sigur de aici au ieșit să fumeze așa că am fost forțat să ies după ele și să le întreb ce fac. Erau din US, 30 și 36 de ani, păreau de 24 și 26, și ca orice tipe care se respectă erau blonde. Nu știu dacă de asta mi s-a părut că erau extrem de superficiale dar… am fost la un pas să-mi infirm teoria. Nu am făcut asta nici după ce am dansat cu una dintre ele în mijlocul barului, deși nimeni nu făcea asta. Mai aveam o șansă. Într-un colț întunecat stăteau două tipe.

„Hy I am Gelu” „Jwelu?!” „Yes. Jelu”. Erau drăguțe dar m-au cucerit la: „We are from Australia”. Până au închis barul (1:11 ?!?!?!?!) m-au convins să renunț la Vietnam sau Africa pentru Australia în martie deci să sperăm că de ziua mea o să dorm pe o canapea din Sydney. Multe nu sunt de povestit în rest, important e că m-am simțit pentru prima oară în San Francisco ca acasă: să merg singur într-un bar/club și la sfârșitul nopții să dau „Add as friend”.