Îmi place Cohen. Îmi place mult. A fost genial concertul de acum 2 ani. Îmi plac la nebunie versurile lui. De exemplu acestea.
Ieri am început să citesc primele pagini de proză scrisă de el. Mai jos un mic fragment.
Astfel existerăm noi în ochiul cuiva timp de o secundă: doi bărbați într-un proiectil șuierător de oțel țintind spre Ottawa, orbiți de un extaz mecanic ascendent, vechiul pământ indian îngropat în funingine în urma noastră, două pule tumefiate țintind spre eternitate, două capsule despuiate, pline de gaz lacrimogen singuratic menit să oprească răzmerița din creierele noastre, două sule aprige separate ca garguiele de două colțuri diferite ale unui turn.
Cartea, Frumoșii Învinși, e captivantă. Poate voi reveni cu mai multe impresii după ce o termin.
iti recomand “joaca preferata”. “frumosii invinsi” are un capitol foarte foarte scabros. let me know how u liked it…
Ai sa intalnesti ceva elemente romanesti prin text 😀 Regele Mihai si comunismul, mancarea romaneasca si sculpturile lui Brancusi :)) Pentru mine, cartea fost poate un picut prea mult. Raman la a-i savura doar versurile.
Doulfe, Da, le-am remarcat si m-au surprins. Eu ii respect mult mai mult versurile acum, dupa ce am citit cartea.