Acum câteva zile mi-am adus aminte de satul meu din Norvegia. Uitasem complet de el. Acum e părăsit. Nu mai e nimeni acolo. Case goale. Nici măcar un câine. M-am tot gândit ce să fac cu el, cum să-i fac pe săteni să se întoarcă la casele lor, la cultura lor de orez, la fabrica de prăjituri de mere care e de atât de mult timp părăsită. Nu am mai văzut niciodată în viața mea atât de mult Gol. Sunt stăpânul unui sat în care nu bate nici măcar vântul.
Poate că aș reuși cumva să conving o parte din săteni să se întoarcă dar aproape sigur vor pleca din nou pentru că, între noi fie vorba, e vorba de un sat învechit. A fost construit haotic, fără pic de sistematizare, fără planuri de urbanism, fără… A fost construit după chipul și asemănarea stăpânului.
Îl voi dărâma. Voi trimite niște buldozere să pună totul la pământ, să șteargă totul de pe fața pământului. O voi lua de la 0. Întrebarea care rămâne e: Ce fac cu miile de hectare din Norvegia? Să încerc să construiesc ceva sau să-l las părăsit și poate se naște ceva de la sine?
Stii cat costa un teren in ziua de azi (mai ales in Norvegia)?
Profita de avantajul imobiliar pe care il ai si reamenajeaza.
Iti poti angajat si un urbanist, cu siguranta iti va da sfaturi bune.
e o mostenire?>
Din pacate nu e o mostenire…