Fuga

O să găsesc liniștea pe care o caut. O să ajung dimineața acasă și o să fiu singur. Măcar 3 zile. Încep de acum. Din fericire nu are ce să se întâmple. Nu o să sun pe nimeni, nu o să ies din casă decât să-l văd pe ăla micu. Dar hai că plecăm odată din orașul ăsta care nu mă lasă să fiu singur și mă împinge spre Singurătate. Sigur sunt de vină sutele de mii de tentații din jur. Acasă nu sunt decât 3-4. În tren cu siguranță niciuna. Nu ies de aici. Suntem 7 în compartiment. Tipa de lângă mine arată decent, dar din fericire nu suntem în club. E un accelerat nenorocit. Vrea și ea să ajungă liniștită acasă. Asta vreau și eu.

Ploiești. Prima stație. Hai că se poate mai repede. Nu mai suport discuțiile despre pescuitul în Marea Nordului. Ce mi-e să culegi căpșuni în Spania sau să pescuiești în Norvegia? Hm… de ce mi-a zâmbit? Să stea liniștită cu zâmbetul ei. Ce bine că am cutia de Timișoreana cu mine. Și uite cum se întoarce… Nu te opri, nu te opri, nu te opri… Și uite cum stă ea lângă mine. Gelu, tu fugi de tentații…

Și totuși nu pot să fug mereu. Nu strică dacă o salut. Totuși… dacă înțelege altceva? Eu chiar nu vreau nimic de la ea. Ok, recunosc, arată decent și are niște sâni cel puțin interesanți. Buzele ar fi numai bune pentru… Gelu, revino-ți!! Totuși, e lung drumul spre casă… măcar să mă joc cu sânii ei. Pare de 18 ani… a trecut ceva timp de când nu am mai făcut ceva cu o pustoaică…

— Salut. Eu sunt Gelu.
— Adina
— Eu merg până în Gura Humorului. Tu?
— Câmpulung. Mai avem ceva.
— Exact… eu aproape 7 ore… și mă cam plictisesc de toată conversația din compartiment…
—
— Ce an ești?
— 1 …

Bla, bla, bla… Altă pustoaică care visează să fie PR-istă. Serios, de ce dracu stau și îndur… hai să terminăm cu chinul ăsta…

Evident că s-a dat în spate și, la fel de evident, până la urmă mi-a răspuns la sărut. Toate sunt așa? Toate se lasă sărutate de un necunoscut în tren?

— Ce dracu faci?
— Adică? Nimic. Aveam chef să te sărut. (ca să taci…)
— Așa te-ai gândit tu.
— De ce n-ai făcut nimic dacă nu vroiai? Ce-i drept ești în tren și nu poți fugi, dar totuși… (pe bune, chiar e ușor de agățat în tren. nu are unde să fugă. hm… de ce nu m-am gândit la asta mai de mult…)
— Păi ce să fac… în fine… să nu mai încerci că nu sunt cum crezi tu. Serios, nu știu cu cine mă confuzi.
— Relax. Nu e ca și cum aș încerca să te conving să-mi faci un blow job până ajung în Humor sau aș vrea pur și simplu să mă joc cu sânii tăi. Apropo, arată promițător… (dacă nici acum nu se termină discuția atunci e ceva greșit… hai cu palma. măcar să mă facă porc. măcar să intre în compartiment. what?!?!… de ce puii mei zâmbește… fuck…)
— Funny. Serios, mă confuzi.
— Oricum trebuie să recunoști că mai e mult până în Câmpulung…
— Bine.

Și totuși a intrat. De data asta nu s-a lăsat sărutată… Poate totuși am subestimat-o…

Din nou aceleași discuții despre somon și alte prostii legate de căpșuni și stridii. Sunt convins că tipa citește chestii extrem de interesante în prostia aia de revistă pentru femei.

…
…

Trecut de Focșani. A început să coboare lumea… sigur găsesc un compartiment gol… chiar am găsit… hm… hai să mai încercăm…
— Eu mă mut în alt compartiment. La revedere! Vii? (serios… hai zi nu…)
— Funny. E ok aici.

…
…

Și totuși a venit.

— Serios, eu chiar mă plictisesc… ( nu are cum să nu plece acum că i-am pus mâna pe picior… dar… hm… hai să o ridicăm… și… cum de nu am văzut cercelul din limbă… interesant… chiar se simte fain… și iar se oprește…)
— Tu chiar mă confuzi. Mai mult nu primești…
Da… sunt convins că acum o să facă o coloană vertebrală de toată frumusețea…

— Știu asta. Dar pur și simplu nu mă pot abține. Am o mare problemă… sunt un mic obsedat sexual. Dar relax, atâta timp cât tu o să mă refuzi… (și asta o să se întâmple cu siguranță pentru că toate fetele caută tipi romantici care să le respecte pentru mintea și sufletul lor și nu pentru două pungi de grăsime…)

… here we go again… chiar interesant cercelul din limbă… nice ass… hm… să-i desfac sutienul sau să îl dau în jos… ups… nu mă lasă să-l desfac… asta e… o să trebuiască să-mi cobor mâna… și uite cum își desface picioarele și se lasă pe banchetă… și am ajuns în Suceava…

— Mă duc să iau niște bere. Vrei?
— De ce nu!?

Două cutii de Timișoreana… cum zicea că o cheamă? Clar sunt blestemat… pentru asta puteam să rămân în București, nu era nevoie să merg acasă… pustoaice de anul 1 găseam și în Fly.

Mai sunt 40 de minute până ajung acasă. O să stau liniștit pe bancheta mea… și totuși ea nu vrea… că doar nu e ca celelalte… interesantă poziție și-a luat în fața mea… ar trebui totuși să fac ceva cu mâinile ca să nu o las pe ea să facă… hai totuși să-l dăm în jos… nice… mie chiar îmi plac sânii… sfârcuri care trebuie convinse să se întărească. Hai să le convingem…

Mai sunt 15 minute. Să mai oferim o șansă umanității… sigur nu mă lasă să-i deschid cureaua… sigur… hm… nu mă așteptam să fie roz… cu fundița…

Gata. Cobor.

— Pa. Poate ne vedem la un moment dat în București să continuăm ce am început.
— Poate.