In clasele primare m-am atasat destul de mult de doamna Invatatoare. Odata ajuns in clasa a V-a ea a devenit “doamna Invatatoare” pentru alti pitici. Pareau asa mici. Timp de un an am mers cel putin o data la doua saptamani sa le citesc povesti “piticilor” de clasa I. Intr-a VIII-a ei erau deja in clasa a IV-a dar tot ii vedeam cu un secol mai mici ca mine. Odata ajuns la liceu ii mai vedeam pe strada si ma gandeam ca eu am crescut.
Acum 3 zile eram pe o terasa de acasa si a aparut o pustoaica pe terasa. Dupa ce m-am infruptat cu imaginea fundului ei s-a intors cu fata si din fericire sfarcurile ferme nu ii erau acoperite decat de un maieu subtire. Evident ca mi-a luat ceva timp pana cand mi-am ridicat ochii sa-i vad si fata. Parea cunoscuta. Era una din pustoaicele careia ii citeam povesti cand era ea in clasa I.