Noi vrem să depășim obstacole

Acum câteva săptămâni am avut plăcerea să ascult pe cineva care lucrează de peste 40 de ani in IT (perioada împărțită aproape egal intre IBM si Adobe). Azi dimineață mi-am adus aminte de un lucru pe care-l spunea cu prea multă seninătate: atunci când ești inovativ și lucrezi la un proiect care ți se pare genial ar trebui să te oprești din când în când să vezi care e utilitatea lui atunci când îl vei termina. Adesea suntem atât de încântați de genialitatea ideilor noastre încât ne este destul de greu să ne desprindem de ele și să le privim de la distanță. Să zicem că eu am o idee genială: să construiesc un program care dacă îi dai o poză îți calculează cât „spațiu” gol ai în ea si iti spune câte boabe de orez ar fi putut intra. Mie mi se pare genială și este foarte provocatoare din punct de vedere tehnic. Ar trebui să estimez care e distanța reală între obiecte, să mă prind de forma 3D a obiectelor din cadru și să le calculez volumul, sa… Plin de entuziasm mă apuc de treabă și rezolv una câte una problemele tehnice pe care le am. După 6 luni reușesc să-mi pun ideea în practică. And then what?

Vreau să spun de fapt altceva. Ieri mă gândeam la faptul că de multe ori am încetat să-mi fac drum printr-o pădure cu doar câțiva metri înainte de a ajunge la poieniță, după ce reușisem să scap de cele mai multe si cele mai grele obstacole. Mi-am dat seama însă că e normal să te oprești la un moment dat și să-ți dai seama că tu nu vroiai de fapt să ajungi în poiana respectivă și singurul lucru care te-a făcut să înaintezi a fost faptul că veneau obstacole din ce în ce mai grele.

Vreau să spun de fapt altceva…