Vagonul 5, locul 55

Tocmai m-am urcat în trenul spre București, locul 25 la vagonul cusetă. Culoarul e gol. Sunt singurul care la miezul nopții nu e încă în pat. Când am ajuns vineri la 5 acasă, amețit și obosit, regretam că nu mi-am luat bilet tot la clasa a doua. Am venit în vagonul 5, locul 55. M-am urcat în tren la ora 9 fără 10 și în compartiment erau doi tineri care păreau cel puțin dubioși. L-am lăsat pe unul dintre ei să stea în locul meu în timp ce eu am coborât pentru o ultimă țigară. Întors în compartiment mai era un domn de 40 de ani și o domnișoară care se pare că nu avea loc căci pe scaunul pe care stătea ea a venit o tipă mai plinguță și prietenul ei lângă. Pseudointelectuali care probabil tocmai au terminat facultatea.
Era să uit, acum vă voi vorbi doar de unul dintre aceste personaje, celelalte apărând doar episodic și probabil vă voi spune povestea lor în anii ce vor urma.
Cei doi tineri păreau a fi destul de amețiți, reușind în doar 10 minute să umple podeaua de cafea. Imediat după ce am plecat unul dintre ei, care părea a fi „băiețașul” dintre ei și-a scos din geantă o cameră cu film a cărei lentilă de 50 mă făcea să fiu invidios. După câteva cadre trase și-a pus-o la loc.
Eu mi-am luat față de student îngâmfat, mi-am pus căștile și am început să scriu postul despre Felicia. Pornirea mea artistică a fost oprită de un vânzător de nimicuri care a reușit să-și vândă o lustră multicoloră tânărului nostru fotograf. În momentul în care îi întreba dacă poate să o lase aprinsă i-am tăiat-o din scurt: „Chiar asta vroiam să te întreb, sper că nu ai de gând să o lași pornită!” A închis veioza multicoloră și nu a zis nimic. Reacția mea a venit probabil și ca răspuns la faptul că m-am simțit prost în momentul în care eu băusem jumătate de cutie de Timișoreana și el scotea tot o cutie de Timișoreana din geantă. Nu știu de ce dar nu vroiam să fac parte din aceeași categorie ca și el. Știu. Snob și superficial.
Ora 1. Deja aflasem că pe tânărul nostru îl cheamă Mihai și că e ziua lui. Deja era amețit de-a binelea. În compartiment se afla din nou tipa de la început după ce cuplul a coborât. Ușa de la compartiment se deschide violent și un tip destul de masiv și cu barbă s-a așezat în dreptul ușii. Ea se uită la el și iese fără să-i zică nimic tipului de lângă cu care se sărută de zor. Moment de liniște. Mihai se uită ciudat la mine, eu la el. De pe culoar se aude o conversație destul de aprinsă. El nu rezistă și iese. Eu mai puțin curios rămân înăuntru. Rezist 15 minute. „mă, dacă-mi făcea mie așa ceva mergeam peste ei. Cum să-mi facă mie așa o târfă, chiar dacă am agățat-o în tren”. Eu încercam să-l calmez spunându-i că probabil nu știe toată povestea și oricum nu e treaba noastră. „Nu contează. Cum pula mea să vină așa. Nu vedea că e cu altu? Eu aș fi sărit și l-aș fi tăiat tot”. Ok… Mi-am pus căștile și am intrat înapoi.
Înainte de Pașcani Barbosul trece prin față compartimentului nostru uitându-se destul de insistent înăuntru. Mihai nu rezistă și rupe o cutie de bere și-și face o lamă pe care o bagă în gură îndreptându-se spre ușă. Reușesc să sar înaintea lui și să-l opresc spunându-i că nu-l înțeleg. El nu are nicio legătură cu povestea. Se pare că totuși eu nu înțeleg orgoliul masculin. Din fericire până când am ieșit noi tipul era plecat așa că nu ne-a rămas decât să ieșim pe peron ca să meargă Misu să-și facă aprovizionarea. Eu am rezistat și nu am mers cu el la magazin. Mai fricos, ce să-i faci.

A pornit trenul și el încă nu s-a întors în compartiment. Într-un final vine cu două cutii de Ursus în mână. După un urlet de războinic își bagă colții în una din cutii reușind să ne stropească pe cei 4 care mai eram în compartiment.

(Va urma)