În unul din posturile anterioare scriam despre un personaj (va trebui să continui povestirea) pe care l-am întâlnit într-un tren. Atunci mi-am dat seama că marea clasă a pseudointelectualilor din care facem parte și noi (eu + 80% din cei care ma citesc) avem o repulsie declarată pentru cei din clasa muncitoare. Sentimentul e cu siguranță reciproc. Ei cu manelele și sticla de doi litri de bere, noi cu „muzica străină” și berea la 0.33 pe care dăm de două ori mai mult decât ei pe 2 litri. Noi cu prânzul la KFC în mall, ei cu parizer și muștar pe un petec de iarbă. Noi cu calculatorul, ei cu mistria.
Câți dintre voi știu cât de greu e să dai la târnăcop sau să stai o zi întreagă să pui gresie și apoi a doua zi să repeți operațiunea? Cât de exacte credeți că sunt „planurile” după care sap șanțuri de devenim acuzatori când un astfel de muncitor lasă un cartier fără curent? E ca și cum ai introduce un showstopper bug în ultima zi înainte de lansare. Se mai întâmplă. Mie unuia mi-e dor câteodată de munca în echipă la cărăt butuci imenși în gater.
Eu am exact aceeasi reactie:”se intampla!”, si asta atat fata de un om care introduce un showstoper bug, cat si fata de un om care lasa un cartier intreg fara curent.
Diferenta poate aparea in ceea ce se intampla dupa aceea: unul (poate) se apuca sa repare ce a stricat si celalalt (poate) se duce acasa sa bea o bere la 2 litri…
sau nu 🙂
Ideea e ca oameni care sa nu dea 2 bani pe nimic si care sa nu isi asume responsabilitatea propriilor lor actiuni gasesti in absolut orice domeniu… dar la nivelul “clasei muncitoare” probabil ca sunt mai multi si de aici imaginea generalizata.
Mai trebuie sa mentionez ca asta este un comportament tipic romanesc… romanii ar trebui sa invete ca fiecare are ce merita, ca pentru momentul prezent undeva in trecut au facut niste alegeri…si ca orice munca e… doar munca si nu te face nici inferior, nici superior altor oameni 🙂