Mumie australiană pe Magheru

Aseară ne-am propus să mergem la film. Am îndurat aglomerația din metroul de ora 18:30 și am ajuns la 19:15 la Scala. am luat două bilete la „Schimb Valutar”, povestea unui bărbat din provincie care își vine tot ca să plece în Australia. Sună interesant, cel puțin prin prisma omului care încă se gândește serios să meargă să facă poze la canguri. Eram atât de entuziasmat încât nu m-am uitat pe afișul din față casei de bilete pe care scria ce film rulează. Ca să intru în dispoziția de film românesc am mers mai întâi să mănânc o mâncare specific româno-australiană (a se citi BigMac). La 19:50 eram în sală. Eram primii, așa că, nu știu dacă miră pe cineva, ne-am pus pe rândul 11. Ca sa fie cu noroc. Speram că o să fie reclame sau dacă nu măcar trailere, că deeee… dacă tot am dat 8 lei pe bilet… o singură reclamă, geniale cele de la Orange (apropo, de azi vă puteți schimba rețeaua fără a vă schimba numărul de telefon) și niciun trailer… dar… stai… Începe cu o poveste din China deci e un trailer. Hm… cam lung… după 5 minute de „poveste” am decis: prea lung pentru un trailer. Cu două secunde înainte să se afișeze titlul am exclamat: „Mumia…”. Eu înjuram în liniștea sălii cu doar… 11 oameni dar din fericire ea a fost destul de înțelegătoare: „Lasă, că vroiam să-l văd și pe ăsta!”

Nu dau foarte multe detalii despre film… am ajuns înapoi în cameră la 2-0 pt Steaua și colegul nu reușea să mă convingă de scor. Până când am reușit să setăm tunerul era 3-2… finalul îl știți. Undeva între cele 3 goluri ale Lyon-ului am aflat și care era misterul filmului: „Schimb Valutar” rula la Studio iar „Mumia” la Scala. Tot cu S, tot Magheru, tot ora 8… suntem oameni ce dracu…