Te-ai simțit vreodată ca un melc cu cochilia albă? Când zic „melc” nu mă gândesc la „animalul” care se mișcă extrem de încet și nici măcar la faptul că își poartă casa în spate. Nu te-ai simțit niciodată ca un melc? Nici eu. Prevăd că nu se va întâmpla asta niciodată dar în dimineața asta în timp ce treceam pe lângă facultate nu am putut să nu mă întreb cum se simte un melc. Un melc cu cochilia gri. Un gri de ăla murdar pe care toată lumea îl percepe ca pe un alb nespălat sau în cel mai bun caz ca un negru acoperit de un strat semitransparent de vopsea albă. Și totuși, dacă el așa s-a născut, cu cochilia de o culoare incertă, de ce să se simtă ca un melc alb sau unul negru?
Ok, am stabilit (sau nu?!?!) cum nu se simte un melc gri dar oare e destul să eliminăm, că până la urmă cochilia lui e acoperită dintr-o combinație nedefinită de alb și negru, ceea ce știm că nu se aplică? În fața unui drum de 20 de metri care îl separă de câmpul verde va începe să alerge spre sursa de clorofilă (ca un melc alb) sau va sări în sus și va aștepta să se învârte pământul până ajunge în dreptul pajiștei si să cadă liniștit pe covorul de iarbă (ca un melc negru)? Cel mai probabil va sări, se va accidenta la aterizare de asfaltul dur și nu va mai putea alerga niciodată.
Vroiam să scriu mai mult despre această specie de melci care mi-a stors neuronii în dimineața asta dar știm cu toții că oamenii din industria Software nu sunt plătiți la kilogramul de melci culesi.
P.S. Sper că și-a dat seama toată lumea că postul ăsta, și nu numai, nu e decât o ghicitoare pe care o scriu azi pentru cel ce voi fi peste 10 ani.
Pentru cel ce vei fi peste 10 ani:
– melcii nu se nasc, ei eclozeaza (ies din ou);
– melcii nu sar;
– melcii nu au nevoie de clorofila;
– eu ma simt frecvent ca un melc: maroniu/bej deschis, asa cum sunt ei in realitate.