Alt oraș

Weekend-ul ăsta am simțit, după mult timp, că sunt în alt oraș, un oraș în care aș vrea să-mi cresc copiii și în care aș vrea să îmbătrânesc. Nu știu dacă a fost de vină vremea, luna sau artificiile dar toată combinația m-a făcut să am un zâmbet mare pe față. Ce relaxant e să dansezi pe cămin privind un oraș liniștit sau să stai tolănit pe iarbă în Herăstrău fără să te gândești că vine un Garcea să îți dea amendă, canapeaua librăriei de pe Magheru te invită să te uiți la poze cu Australia iar oamenii la costum din Caru cu Bere te fac să te simți în largul tău în tricoul cu soare. Muzica simfonică live te face să nu te urci în primul metrou iar oamenii nu se grăbesc nicăieri căci, nu-i așa… mai e atât de mult până luni! Copilașii de un an aleargă după baloanele de săpun pe care le faci în timp ce veverițele aleargă spre nucile aruncate de părinți. Îmi place orașul ăsta atunci când e scufundat în normalitate!