Omul cu chitara

Sunt pe drumul spre București. Mă întorc pentru a treia oară anul asta din Vama. Cum a fost? Poate o să-ți povestesc altă dată (acum mă simt un „distrus”) căci acum vreau să-ți spun câte ceva despre un prieten comun. Îl mai ții minte pe tipul căruia i-a rupt fratele lui corzile de la chitară? Era tot pe plajă, de parcă n-ar fi plecat de când l-ai lăsat tu acolo. Avea o sticlă de vin sec și aceeași poftă nebună de vorbă.

„Nu mă înțelege greșit, chiar nu mă deranja faptul că a băut din sticla aluia, ar fi culmea, nu-i asa? Băutură moca e băutură moca, ce dracu, suntem oameni… Bine, recunosc că nu m-ar fi deranjat dacă s-ar fi întors la sticla mea goală… nici măcar faptul că a rămas cu el pe plajă nu m-a afectat prea mult. Putea să stea acolo până dimineața dar macar… Ok… e posibil să mi-o fi făcut cu mâna mea. Într-un final m-am întors pe bucata de plajă pe care erau ei dar, mă știi doar, nu puteam merge singur. Am mers de mână cu o pustoaică pe care am cules-o de pe malul mării. Nu știu ce vroiam să dovedesc sau care mă așteptam să fie reacția ei dar nu s-a întâmplat nimic. Nu a schițat nici cel mai mic gest. În zece minute cât am rezistat acolo privirile noastre nici măcar nu s-au intersectat… Am plecat destul de furios dar nu înainte să-i zic că poate să se pișe în sticla lor de vodcă, că mie nu îmi pasă. Am strâns puternic mâna pustoaicei și… dus am fost… cu greu am rezistat să nu mă uit în spate dar oricum nu cred că s-a uitat cineva după noi. Eram furios așa că mi-am dus cucerirea în mare si… știi cum e că și tu trăiești în aceleași vremuri ca și mine. E atât de ușor să-ți îndeplinești niște fantezii sexuale dar e atât de greu să o convingi să bea doar din sticla ta…

Asta a fost săptămâna trecută. Azi e alta poveste. Am venit… ”

S-a oprit aici, s-a uitat spre plaja de la Expirat, a văzut un tip și-o tipă ținându-se de mână și-a sărit în apă îmbrăcat.