Am ajuns în seara asta pe TNB la Romeo și Julieta. Am privit cu destul de mult scepticism această piesă/punere în scenă înainte să trec de poarta „teatrului” cu paharul de bere în mână.
Ce a fost ok? Că am stat cu berea lângă mine, că puteam să-mi savurez țigara în voie, jocul scaunelor de la început și nu în ultimul rând sânii Julietei (mai ales că frigul de la sfârșit i-a făcut sfârcurile să fie cel puțin interesante)
Mă întrebam în timpul „nopții nunții” unde se termină romantismul. Unde începe să nu mai fie „dragoste” și începe să fie sex? Stăteau aliniați unul peste altul și îmi ziceam că e frumos, drăguț, romantic dar cum puii mei o penetrează? Ar înceta să fie ceva „pur” dacă și-ar îndepărta picioarele? Ar muri dragostea curată și adevărată dacă și-ar pune ea picioarele peste umerii lui?
Cât de „fraieri” erau pe vremea aia… se îndrăgosteau după un dans și un sărut!
Da, ce fraieri. Acum nu te mai indragostesti nici dupa o partida de sex. Mari fraieri …
Se pare ca am fost aseara in acelasi loc. Mie nu mi-a placut deloc-deloc.
Nici piesa, nici sanii Julietei, nici picioarele lui Romeo. Dar cred ca tu esti in avantaj, stii, cum zicea Blake, “to see a world in a grain of sand” 🙂
Eu n-am vazut decat o piesa proasta :-(.
Da’ nici lui Gelu nu cred k i-a placut piesa..
Nici pe mine nu m-a impresionat, am vazut piese mult mai bune, dar atmosfera de la Motoare works.
Anyhow, about love: de la Romeo and Juliet am inceput eu sa cred ca dragostea este scrisa in stele. Cred ca noi am inventat si guma de sters.
Doamne, cata imaginatie ai!:))