Obsesiile altora

S-a trezit ca-n fiecare dimineață la 8:30 cu alarma telefonului sunând a „Macarena” deși de câteva luni n-o simțea decât o veșnică cântare de Antonio Salieri. Nu vroia decât să facă „altceva”. Nu știa nici el exact ce dar era destul de ușor de definit „altceva” prin excluderea lucrurilor ce le făcea în fiecare dimineață/zi/seară. Ar fi vrut să-și pună planul în aplicare încă de la prima oră dar nu s-a putut convinge să sară peste duș, micul dejun sau verificatul emailului. Pentru câteva secunde s-a gândit să bată în peretele vecinei să o invite la o „cafea” dar și-a adus aminte că a auzit-o aseară cum făcea sex deci e posibil s-o refuze ca de fiecare dată când nu a invitat-o să-l părăsească pe nemernicul de mecanic care-o făcea să țipe de la 11:35 la 00:05 în fiecare seară de luni, joi și vineri. Amână „altceva de dimineață” pentru o dimineață de luni. Azi e marți deci ar fi bine să meargă liniștit spre metrou.

Vara îi place cel mai mult pentru toate maiourile care străbat trotuarul și pentru toate fustele care se chinuie cu traficul. I se pare ciudată fascinația lui pentru decolteururi și impotența de care dă dovadă în fața zâmbetelor false dar e și el om și nu poate să-și controleze spasmele simțurilor. Ar fi vrut măcar în dimineața asta să se apropie de bretonul brunetei care se urca în Fordul Focus cu numere roșii și să-i facă o cărare în dreptul nasului dar fiind dimineață nu ar fi vrut să-și distruge bucuria lunii ce va urma. Și-a adunat și obsesia lui pentru carouri maro lângă cerculeile portocalii de pe pantalonii bej și a început să coboare în gaura de șarpe în care scria „EP A R AC”.

Scările rulante i-au adus în față o freză imperfectă. Ar fi vrut să pună mâna pe șuvițele răzlețe, să mângâie și să treacă. Și-a ridicat mâna, a apropiat-o de capul din față dar în ultimul moment a simulat că-și salută un prieten imaginar ducându-și apoi mâna la frunte, mângâind-o cu gingășie ca și cum ar încerca să-și vindece o tumoare mai puțin imaginară. 34 de trepte, niciun pas, 20 de sâni pe contrasens, 53 de tocuri și nici măcar o porție de cartofi prăjiți.

Peronul era plin de oameni ca oricare alți oameni. 9:23 deja deci ar putea foarte ușor să se mintă că nu mai e dimineață (cine oare și-ar da seama?). Femeia de 25 de ani de lângă automatul de cola părea a fi cea mai roșcată ființă de acolo așa că a fost previzibil când bărbatul nostru s-a apropiat de ea și a întrebat-o: „Cum ar arăta o dimineață Altfel pentru tine?”. Raspunsul a venit foarte natural:

„M-aș trezi ca de obicei la 8:30, aș face The morning stuffs, aș veni la Metrou la aceeași oră numai că în loc să aștept metroul spre Ștefan cel Mare l-aș aștepta pe cel spre Gara de Nord. Aș ajunge la gară, mi-aș lua un bilet spre Bușteni, aș ajunge acolo, aș urca cu telecabina până la Babele și mi-aș continua drumul spre crucea de pe Caraiman. Odată ajunsă acolo mi-aș deschide cutia de bere luată din gară, aș privi Buștenii încă o dată și m-aș arunca în gol. Cam atat. Dupaamiaza nu stiu ce as mai face.”

Cu un zâmbet sincer pe față a luat-o de mână și a chemat-o să aștepte pe partea cealaltă a peronului. Domnișoara l-a urmat și așteptau împreună metroul care să-i ducă la gară.

În momentul în care garnitura a intrat în stație i-a dat drumul la mână și s-a aruncat în fața trenului.