Am mai scris despre faptul că noi ne ascundem în spatele blogurilor, discuțiilor pe messenger, mailurilor trimise pe grupuri ca să nu comunicăm. Ne credem „open minded” pentru că ne-am transformat jurnalurile în pagini indexate de Google dar de fapt nu spunem nimic, și cei care ar putea să înțeleagă ceva ar prefera totuși un email (să nu zic de scrisoare clasică, că aruncați cu pietre).
Era să uit de întrebare: ce-o să înțeleagă pustiul de 12 ani care „îl întreabă” pe Google dacă e normal că se masturbează si „the mighty Google” o să-i zică: „În satul din est bărbații nu se masturbează niciodată.” ?
eu sper sa inteleaga ca anumite intrebari chiar nu sunt pt “the mighty google” :-))
si-n rest: totusi e bine ca “unii” simt inca nevoia sa comunice, rau e ca nu mai stiu ce sa aleaga din atatea optiuni de…”comunicare” si o aleg pe aia mai neimplicativa/safe/comoda etc.
copilul de 12 ani o sa inteleaga ca e bine ca atunci cind cauti o chestie pe google sa nu te opresti la prima pagina de rezultate 😀 :)))))
ciudat ca sunt entuziasmat d tehnologie, dar ea e cam rece…tehnologia.
lung subiect, oricum, postul tau imi aduce aminte de o poezie: http://octavianpaler.ro/poezii/paradoxul-zilelor-noastre/