Acum câteva seri dorințele noastre bahice ne-au dus în Pirhania pentru a… multă oară. Era deja trecut de 12 noaptea, așa că mai erau doar două mese ocupate in salonul de nefumatori. La una dintre ele 4 „boboci” jucau Trombon. Se vedea „de la o poștă” că erau în anul 1. Puteai să-ți dai seama și că sunt la AC. Dorința de socializare ne-a împins la masa lor… odată cu jocul de cărți a venit și nostalgia anului 1.
Acum 3 ani… eram stresat probabil de Analiză și Fizică, nu știam foarte bine cu ce se mănâncă sexul dar eram îndrăgostit și știam să fac dragoste cu Ea. Nu prea conta altceva. Încă nu mă apucasem să scriu pe blog, ideea de job era departe de mine, ieșirile în oraș erau câte o pizza la Springul de la Universitate (nu prea des oricum că era mai ieftină în cantina mâncarea).
Acum 3 ani am fost pentru prima oară la Mare… a fost dragoste la prima vedere. De atunci a avut câte o față diferită de fiecare dată. Am descoperit-o mai albastră sau mai verde, mai roz sau mai mov, mai… Aș fi descoperit-o și mâine dacă ar fi ținut vremea cu mine… așa… mai aștept!
Au trecut insa 3 ani de atunci. Mă întorc la cana de ceai și sticla de cola. O zi buna!
kids
o singura nelamurire… CUM puteai sa-ti dai seama ca sint la AC :)?
Nu vreau sa fiu rau… fata de toti Politehnistii care nu sunt la AC dar… SE VEDE! Adica… noi astia de la Poli avem fata de oameni inteligenti 😀 Am fost rau… ideea e ca si prin AN-uri iti dai seama relativ usor cine e de la AC. 🙂 Parerea mea 😛
avem fete de geeks,deci, astia de la A+C =)) .
Eu inca sunt stresat de fizica 🙁 si sunt anul 2, si nenea iancu nu iese la pensie prea curand :D.