Răsfoiam zilele trecute plictisit prin calculatorul unui coleg de cameră cand am dat peste un folder cu peste 50 de filmulețe pentru adulti așa că împins de curiozitate (si de faptul ca de cand folosesc doar laptopul de serviciu nu am mai avut astfel de filme la mine pe hard) am început să „zappez” printre ele. Era o serie. E o serie. Ok…. Dublu click, ceva clickuri pe bara de desfășurare si apoi „x”-ul din colt. Din nou si din nou! Dupa 8 filmulețe in 5 minute îmi dau seama că „acțiunea” e aceeași in toate filmele. Singurele diferențe țin de ea… sâni mai mari sau mai mici, fund mai mult sau mai putin bombat, privire mai albastră sau mai căprui, păr mai blond sau mai… In rest nicio diferență! Diferențele majore, ca și-n viața de zi cu zi, sunt date de modul în care el vrea să perceapă lucrurile… Satisfacția noastră e direct legată de dorința de a fi satisfăcuți.
Dorind sa fac o „analiza pe text” mi-am adus aminte de profu’ de română care ne zicea ca nu e de-ajuns să răsfoiești o carte pentru a face un comentariu pe seama ei, asa ca a trebuit să aloc mai mult timp preocupărilor artistice. Concluzia…. reiese din titlu!
In toate filmulețele e un tip de-o cetățenie incertă (la fel de „incerti” suntem si noi, eu de exemplu ce sunt: Bucovinean, viitor inginer, QE sau pur si simplu un alt visător?) aflat la agatat prin Cehia/Ungaria/Slovacia.
(acum străbat câmpia Banatului cu o Timisoreana in mana, ascult Vama Veche si mă gândesc la fascinația începuturilor)
Inceputul? Cat se poate de simplu: o „ea” pe stradă, el o întreabă ceva…. urmează o discuție despre nimic! Nimicul e atât de fascinant… Vorbești și atât! Ai mai spus de zeci de ori cum te cheamă, unde lucrezi/înveți, ce muzică îți place, ce… dar tot timpul e loc de un „small talk”. Dupa 5 minute îi oferă 2000 de coroane dacă vorbește cu el despre sex. În „real life” oferim 11 narcise, 2 L de vin, 4 kile de sărutări până să o întrebăm de vechile relații, de foștii prieteni încercând să deducem daca „e sau nu”! Daca pentru un film cu cat mai „experimentată” cu atat mai bine, în „spatele camerei” am prefera totuși ceva mai „clasic”!
(privesc dealurile împădurite pe geam in timp ce berea mi s-a terminat și eu mă gândesc înfrigurat la primii sâni pe care i-am sărutat)
2000 de coroane pentru ca ea sa-si arate sanii. Zice nu dar după ce el spune totusi sa ia banii lucrurile se schimba… Își dă tricoul și sutienul intr-o parte si arata o frumusete de sani banali si ordinari. Urmează complimente, onomatopee dar…. privind din afară nu vezi nimic special. Din fericire „în real life” nu poți privi „din afară” asa ca fascinația rămâne si după 10 perechi de sâni „banali”. Dupa 20 insa…
(Caransebesul a adus munții înzăpeziți, o nouă cutie de bere si amintiri din patul suspendat)
Inca 2000 de coroane si își ridică fusta și își dă lenjeria la o parte. Ne place să credem că prietenele/soțiile/amantele/tipele la care visam, nu ar face asta…. Dar…. Cu destule flori/promisiuni/vorbe/sărutări…
(defileul Oltului, „nu ma vrei azi”, multe tuneluri, gandul la vagonul 4)
Inca 2000…. E prea drăguță să spună „Da”, dar totuși se îndreptă spre un loc pustiu în care ea să-i facă lui o felație. În realitate se întâmplă atât de rar in parcuri dar se intampla in paduri, trenuri, cabane de munte, băi de restaurante, scări de bloc…. Cele 2000 de coroane sunt de fapt zile în șir în care i-ai spus că îi stă bine părul dimineața, în care i-ai adus micul dejun la pat sau in care pur și simplu ai sunat-o să o întrebi ce mai face.
(o văduvă în negru urmată la 50 de metri de un câine, „e prea tarziu… în dragoste indiferența-i cea mai grea”, a doua (treia) bere se termină, pereți de stâncă în dreapta)
Nu mai e nevoie de alți bani… Lucrurile sunt facute deja din placere. Ea se ridica din genunchi si se apleaca in timp ce el o penetrează. Momentul asta vine dupa 20 de minute, filmulețul fiind de 26. Ceea ce face ca acest moment sa fie credibil e faptul ca nu folosesc niciun fel de protecție. De obicei asta facem si noi: ne aruncăm pur și simplu cu capul înainte fără să ne pese de eventualele repercusiuni. „iubim” ai atat, fără centuri de siguranță, fără corzi elastice, fără planuri de rezervă.
(Portile de fier, o cutie rece de Tuborg, punct Vamal, gândul la schimbări, „Dimineata” – Holograf)
Totul se termina cu o gura plina de sperma si o întrebare: „Ieșim mai încolo la o cafea?”. „Real life”: „Rămânem în continuare prieteni! Mai ieșim la teatru, mai vorbim pe mess!” Si gata! S-a terminat mai repede decât ai sperat la început dar prea târziu ca să-ți mai aduci aminte de farmecul începutului.
mă Gelule, şi tu tot zici că nu te publici? Serios, cu un pic de exerciţiu, încă nişte bere şi călătorii ai un potenţial de Pascal Bruckner carpatic 🙂
why do u have to be so right sometimes? ..dar se poate si altfel..impossible as u don’t know it exists.
Bei Gelu …io ma asteptam sa zici de Timisoara chestii trestii …si tu te apuci de relatat alte evenimente…:)) life’s so funny …zi tu nu-i asa :d
:)))), pai frate daca “in viata” te chinui atit de mult (litri de vin, tone de sarutari, ore de aratat atentie intr-un fel sau altul) DOAR pentru sex, atunci mai bine mergi naibii si platesti o profesionista, oricum are sanse se fie mult mai talentata :)). e foarte cinic asa si nu cred ca e adevarat, scopul final nu e sa ti-o tragi, deci nu e chiar ca-n filmele porno. mai departe, deh, ramine de fiecare sa stie sa se bucure sau nu de experientele avute
Daca inlocuim “tre sa gasesc pe cineva pe care sa ***” cu “tre’ sa gasesc pe cineva langa care sa ma trezesc diminetile” tot acolo ajungi… 🙂
nu stiu cum faci, dar de fiecare data cand ma intorc sa te citesc gasesc cate o chestie d-asta prea misto…raman la ideea ca poate ar fi chiar bine sa te publici 😉
Nevasta-mea vrea sa stie daca ai prietena :-))
Claudiu, din pacate sunt deja aproape ca si insurat 😛