Azi am fost la școală. Singura oară săptămâna asta. Un laborator cu prezența obligatorie. IRA. Nimic interesant, dacă m-ați întreba. A început însă proful să pună întrebări „in public”. Și lumea răspundea. Colegii mei chiar știau ce se vorbește pe acolo, eu nu mi-am dat seama decât că seamănă cu TS1. Poate că dacă nu mai aveam în continuare restanța aș fi știut ceva mai mult, poate P, K, s, R erau mai mult decât… De fapt sunt convins că dacă luam restanța cu, să zicem, 8 tot nu aș fi știut mare lucru… Pentru că nu mă fascinează poate sau pentru că fascinația mea pentru facultate a dispărut acum ceva timp… Ideea e că mă simțeam puțin prost când ceilalți găseau răspunsuri care mie mi se păreau geniale și eu stăteam liniștit în colțul meu sperând că nu mă va întreba nimeni nimic.
Ce diferență față de liceu. Nu cred că mi s-a întâmplat vreodată la materiile „serioase” (fizica/chimie/romana/matematica/informatica/engleza) să fiu nevoit să privesc cu admirație la colegii mei care răspundeau la întrebări „capcane”. Ce vremuri, în care stăteam în locul meu din bancă din fața catedrei și purtam discuții 1:1 cu profii fără să îmi fie frică de întrebări „pierdute prin aer”, de răspunsuri geniale venite de la ceilalți.