Uitasem ce efect pot avea oamenii pe care nu îi știi și care pur și simplu se poartă… neașteptat…
Carrefour. Cumpărături. Strănutul meu de toate zilele. Se aude în spate: „Sănătate!”. Poftim? Suntem în București… Întorc foarte mirat capul… un domn de 30-40 de ani cu un copil de 3 ani care probă un pătuț îmi zâmbește. Zâmbesc și eu și îi mulțumesc. Mă salută cu privirea… și se întoarce la pătuț și copil.
Printre cutii de lapte bătut o tânără de 25 se împiedică de căruciorul meu. Își cere scuze și îmi zâmbește într-un mod foarte ciudat. Se vedea bunătate în privirea ei. Foarte ciudat.
La casă o tânără care zâmbește mult. Care îi ajuta pe „clienți” să împacheteze. Care zâmbea mult în ciuda protezei la dantură. Îmi plac oamenii care zâmbesc.
Carrefour zici? Mare lucru. Mie mi se pare că se acresc pe zi ce trece. Deşi… maybe it’s just me these days 😕