În fiecare zi trec pe lângă macaralele de la Semănătoarea care mă fascinează. Când eram mic credeam că toate macaralele sunt „fiare vechi” care se foloseau doar înainte de 89. Nu văzusem niciuna funcțională. Erau utile doar pentru berze și sinucigași. Acum însă… Fascinante!
Acum ceva timp spuneam că vreau să devin sculer matrițer.
Acum o săptămână o colegă spunea că simte că nu face nimic util. Ea se ocupă cu recrutările. Că nu „se vede” munca ei, că măcar noi („inginerii”) facem ceva ce ajunge în mâna a milioane de dezvoltatori. Totuși… ce-o să zic nepoților? Că am ajutat la crearea unui IDE pentru flex? Ok… și la ce ajută? Salvează vieți? Ține de cald? Face pe cineva fericit? Tehnologia e atât de „rece”. Când ai „macaraua ta” poți însă să te plimbi pe malul Dâmboviței și să le spui copiilor: „Eu am ridicat grinzile astea de metal!”.
In urma cu nu foarte mult timp, am aflat ca fiecare avem macaraua noastra, iar peste 30 de ani, vom spune nepotilor ca fiecare isi alegd macaraua pe care o vrea, iar la batranete te poti intoarce la un gater sau la un strat de flori
“Cand eram mic credeam ca toate macaralele sunt fiare vechi” care se foloseau doar inainte de 89″… creepy 😛