Cât de ciudat e că sâmbătă la ora 12 să fii la birou? Știu că în primele mele „job-uri” lucram și sâmbătă până la prânz… acum sunt aici „din plăcere”. În cameră e cald. E miros de ou de rață și mai ales nu am net… de două săptămâni îmi doresc să îmi fac ordine prin poze și încă nu am reușit… now is the moment. Vreau să mai citesc o carte pe care o amân de ceva timp („Lessons Learned in Software Testing”). Speram că odată cu „vacanța” voi avea mai mult timp, dar se pare că nu e așa de simplu…
E o liniște incredibilă aici… noroc că mi-am adus HDD-ul cu muzică. Se văd Furnalele de la CET Vest, Stadionul din Ghencea, Furnalele de la Grozăvești, Orizontul, Intercontinentalul, Casa Poporului, BRD-ul din Victoriei, Hotelul din Romană, Casa Presei Libere, Financial Plaza și nu în ultimul rând 5 căscărăbete de carton cu 50 de țigani în ele. 10 copii sub 10 ani de-o fericire debordantă. Da! Îmi place Bucureștiul! Cu toate gropile și gunoaiele lui. Cu toți maneliști și cu toți bătrânii din 641. Îmi place până și traficul atâta timp cât eu sunt pe jos sau cu o carte în mână. Îmi plac oamenii de 40 de ani care ies cu rolele în parc. Îmi plac sudorii de 50 din parcul de la Crângași. Îmi plac copiii din Cișmigiu. Îmi plac ieșirile la munte și la mare. Îmi place că „acasă” nu pare atât de mic. Îmi place că mă bucur de podul suspendat din luncă.