Fuck this city (dor de oameni)

Ok… prima oară când am dat „Post this entry” a dispărut tot ce am scris… așa că… voi fi mai scurt…

Mi-e dor de vremurile în care știam pe cine „mă pot baza” și pe cine nu… mi-e dor de prietena mea bună din liceu pe umerii căreia „am plâns” (a se vedea ghilimelele), pe care am înjurat-o de zeci de ori, care îmi spunea că sunt mic… că mai am până să ajung mare… mi-e dor să știu că deși ne schimbam cuvinte grele o puteam suna la 2 noaptea și era acolo pentru mine… că renunța la prietenul ei ca să stea cu mine…

Am ajuns acum în situația că „cel mai bun prieten” (tot o ea… zică-se…) să… să evite să vb cu mine deși știe că mă simțeam aiurea ca să nu ne certăm… și să-i stric și ei ziua… să o rog să-mi cumpere ceva timp de 3 săptămâni și tot degeaba (nenorocit stick)… să-mi zică că nu mă gândesc la cei din jur… ca… in fine! Oricum cred că vroiam atât de mult să am încredere în cineva…. începe să-mi fie silă de orașul ăsta… mi-e dor adesea să ies singur „prin luncă” si să mă întâlnesc din greșeală cu cineva cunoscut și să stăm ore de vorbă… Orașul ăsta e atât de impersonal…

Închei aici… îmi cer scuze pentru cei care s-au simțit ofensați, dar în primul „draft” am fost mult mai rău… o zi buna…