Nu stiu daca voi ati patit vreodata dar eu acum sunt intr-o imposibilitate crunta de a avea “feelings”. (nu sunt snob dar “sentimente” ar suna prea siropos).
Solutia este sa ma ia o durere de cap asa ca stau linistit si o astept…
Daca v-ati pus problema ca sunt prea multi aurolaci si oameni ai strazii in Bucuresti ar trebui sa veniti in frumosul si bogatul oras San Francisco unde vezi cate un cersetor din 10 in 10 m pe strazile ce duc la luxoasele magazine din centru.
Mi-e dor sa astept 2 saptamani sa o sarut pe cea pe care o tin de mana si sa fiu ridicat dintr-o mare de flori cu promisiunea unei imbratisari…
Mi-e dor de zilele in care ma simteam sigur in bratele ei fara sa ma intreb daca se va termina sau daca voi inceta sa clipesc.
M-am saturat de oamenii “destepti” ca mine care se cred mari si tari doar pentru ca au avut putin noroc. Ar trebui sa stie toti “mitici sintetici” ca un pod suspendat ne-a leganat pe fiecare din mine.
Succesul nu se numara in boabe de mazare asa cum nici respirarile nu se simt dimineata in ceafa.
Ar fi o placere sa inebunesc: sa fiu in stare sa urlu pe Maghieru: “Sunt nebun, iubesc si…” si cam atat ca se va face verde.
Mi-e mila de baietii misogini. Stiu ca si eu fac glume proaste in legatura cu Iq-ul unor fete dar… nu e nimic mai frumos decat sa admiri o fata pentru tot face/gandeste/asculta…
Concluzia la toate cele spuse? “One ore more constraints have not satisfied”