Am început în drum spre Amsterdam sa scriu „Cusca 4″ (pt cei ce nu știu îi rog să citească primele 4 scrieri)…
„În dimineața asta m-am trezit mai binedispus ca niciodată. Gratiile își pierd din formă și din culoare. Simt că îmi este permis să visez mai mult decât de obicei.
M-am hotărât să devin o curvă bătrână. Să îmi petrec diminețile singur cu gândul la tânărul de aseară care și-a pierdut virginitatea în brațele mele. Visa să fie ceva romantic, visa să însemne ceva, ar fi vrut o îmbrățișare înainte și un sărut tandru după dar nu am mai sărutat sau îmbrățișat pe cineva de ani buni. De când eram și eu tânără. Au trecut 20 de ani de atunci. A fost primul și ultimul sărut… Cred că știți și voi clișeul plimbării romantice sub clar de lună. A fost mai intens decât aș fi putut spera. A fost mai mult decât aș fi putut visa. Atingerea lui, acum nici nu mai știu cum îl cheamă dar nu cred că asta e important… A doua zi am primit primii mei bani pentru o partită de dragoste. Stătea singură sub aceeași lună și îl așteptam pe El sa vina din nou… Eram cu rochia mea cea roșie. O mașină cu interiorul de lemn de cireș a oprit lângă mine și un bărbat trecut de 50 de ani m-a întrebat cât vreau. “Pentru ce?„. “Normal! Dar să știi că nu îți dau mai mult de 100 Lei.„ Atunci mi-am dat seama despre ce e vorba și am zis… A fost prima mea noapte de “dragoste„. El nici nu cred că și-a dat seama… nu voia decât să profite cât mai mult de ierburile chinezești pe care le luase. Nici măcar nu am sângerat. Cred că am fost una dintre femeile care nu au fost virgine niciodata.
Au trecut atât de mulți ani de atunci… au trecut atât de mulți prin patul meu… am trecut prin atâtea paturi… buzele mele au atins prea multe corpuri străine… sanii mei au fost… ”
Deasupra Angliei m-a lăsat însă imaginația. Aici interveniti voi: aștept continuări… (nu mă aștept la prea multe… dar îmi încerc și eu norocul.) Bafta la scris!
loviti, apasati, supti si muscati de aproape toti desfrinatii din frumosul nostru oras. orasul sublim, orasul ingerilor, al parcurilor cu banci pentru indragostiti, cu alei pentru copii pe biciclete, al muzeelor si al culturii de inalta calitate. dar doar aici, in mansarda asta sordida puteai sa-i vezi adevarata fata, cind cite un obsedat in costum de mare mahar iti intra pe usa si spune desfacandu-si cureaua “hai, papuse, suge cu talent”. ii multumesc cerului pentru tigari si pentru whiskey, fara ele n-as fi rezistat la inceput. dar pielea se lasa, parul incepe sa incarunteasca, ridurile incep sa-mi acopere fata, pina cind nu va ramine din mine nici macar o bucata de carne insingerata… asa ca grabeste, scumpule, s-ar putea sa nu ma mai gasesti aici in ceva timp…