Acum 20 de minute am simțit prima adiere de primăvară. Era mirosul acela de „cald si bine”, de flori și brazi… mirosul atât de bine cunoscut de pe vremea când stăteam la 200 de metri de o pădure de brazi și la mai puțin de un kilometru de un codru de fragi… A durat 2 secunde… nu știu unde a dispărut acea adiere. S-a amestecat dintr-o dată cu mirosul de motorină, de praf, cu aburii care ies din canal, cu apa stătută a Dâmboviței, cu aurolacul geniilor de la metrou… și a dispărut… acum îmi miroase a cartofi țărănești și pulpă de pui… asa ca:„ poftă bună, mai, copii! :D”
