Metrou, 2007… 2017

E destul de ciudat. Au trecut 13 ani de când am venit în București și nu s-a deschis nici o stație nouă de metrou de atunci… Aceleași magistrale. Aceleași stații. Nu mai țin minte dacă atunci era la fel de mare aglomerație ca acum. Ce-i drept de-abia acum 8 ani am început să circul constant cu metroul… constant adică acasă-serviciu-acasă. Între 98 și 110 minute în fiecare zi în metrou și între 5 și 30 de minute în stații. 3 magistrale… Dimineața: Armata Poporului – Eroilor – Unirii – Pipera.
Seara… ați ghicit:… Pipera – Unirii – Eroilor – Armata Poporului. De ce nu merg cu mașina? Mi se pare absurd să dau 20 euro pe motorină și să fac mai mult cu o oră decât cu metroul… Care e cea mai plăcută parte a călătoriei cu frumosul și inegalabilul metrou? Pasajul de la Unirii. Să treci printr-o mare de oameni fără să te uzi… fără ca cineva din miile de persoane pe lângă care treci de ani de zile să știe că existi, să nu fie nici unul care să observe într-o zi că nu ai mai mers la serviciu… Un singur personaj mi-a atras atentia in anii astia. M-a frapat asemănarea dintre noi… amândoi același costum gri… amândoi avem umbrela neagră în zilele cu ploaie… aceeași geantă de laptop… Cred că și el m-a observat. Ne vedem în fiecare dimineață la 8:15 și seara la 18:50. Ciudat… am ajuns practic sa ne salutam.

Vara trecută, timp de 2 săptămâni nu l-am mai văzut. Am început să-mi fac griji. Știam că e foarte probabil să fie în concediu, dar… mă temeam că s-a mutat… nope! Dupa 2 saptamani, când ne-am văzut din nou, am respirat ușurat… să nu vă gândiți la tâmpenii… e pur și simplu o imagine cu care m-am obișnuit.

Acum 2 zile mi-am luat inima în dinți și m-am hotărât să îl salut. Sa vad care e „povestea” din spatele costumului gri… Am fost surprins că era aceeași poveste ca și în cazul meu. Însurat și el de 3 ani cu o blondă HR-istă, fără copii, el notar la un birou aflat la 4 străzi de blocul meu… eu programator într-o firmă la 3 străzi de blocul lui… Și el își înjura diminețile în care se trezea la ora 6 și nu avea timp decât de un duș rapid…. și eu îmi înjuram serile în care ajungeam la 8 și nu aveam timp decât de un sărut…

Soluția problemelor noastre a fost atât de evidentă încât schimbul de chei a venit ca cea mai logică soluție. În mintea noastră bolnavă credeam că soțiile se vor revolta. Nicidecum. Nu a fost nevoie de prea multă muncă de convingere. A fost de-ajuns să le dăm jumătate din timpul câștigat. Dimineața mă trezesc la 7 ca să-i fac o omletă… seara facem dragoste pentru jumătate de oră apoi mă uit la meci.