Eye contact

Îmi place să mă uit la oamenii din jur. Pe stradă, în parc, în cantină, la bibliotecă. Din păcate însă mi-e imposibil să fiu discret și ajung să „țintesc” cu privirea pentru câteva secunde. De obicei e involuntar lucrul acesta. Chiar și acum când scriu din când în când îmi fuge privirea la tipă din fața mea, fără a fi atras de ea sau ceva de genul… pur și simplu nu pot sta cu ochii într-un singur loc.

Acum câțiva ani eram cu sora mea și cu viitorul ei soț într-un bar amărât din Gura Humorului și beam liniștiți cate o bere. La o masă alăturată erau niște „băieți de băieți”, unul dintre ei, „cel mai cel” fiind cu prietena. După o oră, după ce am stat la masă și conversam liniștit cu „comăsenii mei”, a venit tipul cel mușchiulos la mine: „Ce zici de tipă aia blondă? Îți place de ea?” (și mi-a arătat-o pe prietena lui) Crezând că e o glumă și că e un fel de joc mai ciudat care să-i ajute în viața lor de cuplu i-am zis zâmbind: „Da, e ok” „E prietena mea, așa că să nu te mai văd că te holbezi la ea că te scot afară!” „?!?!?!?”.

Vara asta la Vama Veche, în Expirat. Stăteam liniștit cu o sticlă de vin în mână și dădeam din când în când din cap uitându-mă la cei ce se „dezmetau” pe acolo. La un moment dat vine o domnișoară la mine și îmi spune: „Am văzut că te uitați în continuu la mine” și mi-a dat un bilet cu id-ul ei și numărul de telefon. L-am aruncat de-abia ieri după ce a stat jumătate de an în portofel.

Ieri, tot la BCU. Eram la bufet și mâncam adormit o pungă de Bake Rolls. Tipă de la masa alăturată la un moment dat îmi zâmbește. Curios „care-i faza” mă duc la masa ei. Se pare că de două săptămâni mă uit în continuu la ea. ?!?!?!

Acestea fiind spuse îmi pun ochii în cursuri că probabil tipele din față cred deja că sunt un obsedat sau dacă nu că vreau să le cer în căsătorie. A doua variantă sigur nu e adevărată.