BCU din nou. Un ultim examen, miercuri pe 14 Februarie. Așa pot spune că sărbătoresc și eu ceva în acea zi. Nimic nu distruge romantismul mai tare decât o tonă de iubire scoasă la vânzare, milioane de inimioare și un infinit de „I love you”/„Te iubesc”/„Je T’aime”. De frică să nu par „banal” si convins să fiu romantic de spiritul mercantil al comercianților voi prefera o banală păpădie(pe care voi fi nevoit să aștept să apară).
Examenul ce urmează nu e din cel mai captivant posibil și cum mă voi trezi de-abia peste 7 ore am timp să mai visez la visul meu… așa că inevitabil am ajuns să răsfoiesc „Enciclopedia Zmeilor” în căutare de zmei care să se ofere să meargă cu mine la Izvorul Alb pentru a se transforma în cai albi. Am aflat că:
„Specia este pe cale de extinctie, mai cu seama datorita stingerii treptate a marilor case domnitoare, singurele furnizoare de domnite. Inlocuirea mor cu intelectuale snoabe s-a dovedit un esec, acestea fiind prea greu de intretinut”
Dacă zmei nu prea sunt măcar un câine de zmeu să găsesc pe care, până la primăvară, să-l antrenez să adulmece păpădii si care, de preferat, să nu strănute prea mult și prea des, dar…:
„Cainele de zmeu nu scoate foc pe nari, ci doar un fum mirosind a friptura de purcelus de lapte bine rumenit, preparat cu basmatuki, umplut cu castae coapte, cu soriciul crapat pe spinare, servit la tava inconjurat de feliute stravezii de ridichi.”
Șansele ca firava floare să reziste sunt minime. Am descoperit însă încă un motiv pentru care zmeii au capul tare (sunt folosiți adesea pe post de berbec)
„Daca trebuie sa trimita ceva dintr-o cetate-n alta, prefera sa azvarle pachetul. Fac acest lucru cu atat de multa precizie incat, dupa cateva ore de zbor, cufarul se prabuseste in crestetul destinatarului. Racnetul acestuia serveste de confirmare a primirii”
No comment:
„Apoi, domnita e lasata in plata Domnului (=tariful pe care unele printese il percep in aceste imprejurari)”