Sinucigaș profesionist

Cea mai tristă meserie pe care ar putea cineva să o aibă e cea de sinucigaș profesionist. Să încerci și să tot încerci să-ți curmi viața dar fără nici cel mai mic succes… Să te arunci de exemplu de pe Tour Eiffel dar să aterizezi pe un grup de turiști sau nu știu ce plasă amplasată nu de mult și să-ți rupi doar fiecare oscior fără însă a muri. Să iei un pumn de medicamente care-ți dau doar o constipare urâtă. Să te arunci în fața metroului dar să ajungi în șanțul de sub peron. Să bagi două cuie în priză și în momentul acela să se ia curentul.

Ceva asemănător am simțit și acum 2 zile când în momentul în care eram pregătit să mă tund (mașina de tuns era pregătită cu „capul” setat la 1) s-a întâmplat ceva ciudat… Acum probabil ar fi cazul să implic forțe mistice, să spun că ceva de SUS m-a oprit în ultimul moment (știți voi, ca-n filmele în care timerul bombei se oprește la 1 sau chiar 0). Nu a fost însă așa. Nimic mistic, nimic ieșit din comun, nimic de care să nu fi auzit până acum… Cred că ați ghicit și cum nu-mi place să spun lucruri evidente… o zi bună!

P.S. Urmarea: am început să mă port ca și înainte de a-mi veni geniala idee cu tunsul…