Marți seară am fost la concert Holograf la Sala Polivalentă. Probabil că majoritatea care au scris despre asta au început cu faptul că la începutul concertului Dan Bittman a căzut de pe scenă și și-a fracturat mâna și piramida nazală, continuând în ciuda acestui lucru concertul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat (s-a văzut diferența când trebuia să arate inelul „mare cât inima mea” :P). Eu nu voi face lucrul asta 😀
Ca și la celălalt concert Holograf de la sala polivalentă la care am fost acum 2 ani am fost surprins de diversitatea celor prezenți în sală. De la pitici de 3-4 ani care topăiau cu 3 baloane în mână la tipele de 20 de ani care se simțeau împlinite în brațele tipilor ce așteptau Banii Vorbesc ca să topăie în voie și nu în ultimul rând domnii și doamnele de 50-60 de ani care se legănau de pe un picior pe altul. Din ultima categorie am fost șocat de un domn de 50 de ani cred, puțin obez, care după o oră de concert în care a topăit și țipat în dreapta mea îi curgeau șiroaie de transpirație de pe față și începutul de chelie. Când a început „Sa nu-mi iei niciodata dragostea” și-a pus mâna dreaptă peste umerii soției, aflată și ea la o vârstă considerabilă, și cea stângă peste umerii fiului de 20-25 de ani și fredonau împreună versurile… Dacă astfel de imagini văzute la TV în reclamele de la asigurările de viață mi se păreau puțin penibile și forțate, de data asta mi s-a părut pur și simplu înduioșător… Nu contau în acel moment micile și marile probleme care le au și le-au avut de când sunt împreună… nu conta că probabil ea a avut o aventură cu câțiva ani înainte și că el mai fumează din când în când și că își ascunde din pensie pentru o mică bere o dată pe săptămână sau că fiul e venit doar pentru o săptămână acasă și că lucrează în Anglia la o fabrică de chibrituri, nu mai conta nimic…
Sperând că nu par prea… „sentimental” și ridicol vă urez o zi plină de iubire.
P.S. Pentru a echilibra puțin lucrurile: Back to Vista now.