My dream job

Acum câteva zile aveam ca status: „Vreau să devin Sculer – Matriter”. Sunt convins că toți erau convinși că eu glumesc și că era pus la „misto”. Nu prea era. Nu știu prea bine cu ce se ocupă un „Sculer matriter” dar cred că intră în aceeași categorie cu lăcătuș-mecanicul sau ferar-betonistul. That’s my dream job. Vreau să fiu stăpân pe strungul meu și să trebuiască să fac ștanțe, șuruburi și, când o să fiu chiar bun și o să am 15 ani de experiență, să pot face șabloane pe care ceilalți să le poată folosi. Dacă tot vorbesc de vise, visuri, sau ce o fi astea, aș vrea că până la 50 de ani să brevetez un șurub nou, care să fie util lumii… să fie folosit la fabricarea de avioane, de vapoare, de tractoare, de mașini și alte utilaje.
Începutul meu de „carieră” a fost promițător… dar ceva rău s-a întâmplat pe drum… undeva lucrurile au luat o întorsătură greșită. My first job: betonist (pentru SC DolceLiv SRL), sau cum s-o chema cel care face dale din beton. După o lună eram capabil să fac singur cele două tipuri de betoane folosite în fabricarea unei dale (a nu se confunda cu Dali). Pentru prima parte la o betoniere trebuia să pun 3 găleți de nisip fin, 1.5 de ciment tipul 3B (deși în unele zile am folosit și 2B dar diferența era vizibilă atunci când decofram a doua zi dala) și cam jumătate de găleată de apă (acest lucru varia în funcție de cât de umed era nisipul așa că incepeam cu 1/4 și adăugam treptat în funcție de consistența materialului). Pentru partea a doua foloseam pietriș amestecat cu nisip și o cantitate mai mică de ciment 2A. Apa era de asemenea adăugată treptat…. of… ce vremuri…
A doua mea slujbă a constituit de fapt în 4-5 „joburi”. Am lucrat într-un gater de pe malul Moldovei (SC MOLDOFOREX SA). Am început ca ajutor de stivuitor (a nu se confunda cu „varul” Ifronului, frate cu tractorul) iar după 2 zile am evoluat la stivuitor grad 1. Nu e nevoie de dat prea multe explicații căci titlul postului vorbește de la sine. După încă o săptămână am fost pentru 5 zile omul „bun la toate”, adică eram cel care era chemat atunci când membrii echipei aveau nevoie de o mână de ajutor. Atunci am făcut cunoștință cu o viitoare dragoste: gaterul în sine. Cu cele 4-6 pânze ale sale era o plăcere să-l urmăresc…. cel mai fain era de văzut „ ‘ala micu ” care transforma prispele în scânduri de 10-30 de cm și diferite grosimi… era un miros incredibil. Într-un final visul meu se îndeplinise: eram stăpân pe gaterul meu. Aveam grijă personal de el deși am ajuns să am și ucenici. În fiecare dimineață îl ungeam cu vaselină pe micul Paraschiv (știu că nu am fost prea inspirat când l-am botezat:-s) și mă uitam la fiecare din dinții fierăstrăilor că nu cumva să fie unul rupt. Seara îl curățam cu grijă de rumeguș și îi uram noapte bună… Într-una din zilele în care trebuia să tăiem scânduri de 1 x 15 s-a întâmplat un lucru îngrozitor. Unul dintre ucenici a uitat să dea drumul la frână înainte să pornească avansul și… după cum bănuiți… a început să iasă fum… de acolo de jos… a fost îngrozitor. În câteva clipe am fost acolo să apăs pe butonul roșu și am coborât să văd ce se întâmplase…. din fericire nu s-a ars decât puțin una dintre curele care și sărise, dar în schimb Paraschiv se ținea bine. A trebuit să plec într-un final deși era plin de satisfacții…
Ultima mea slujbă cu adevărat interesantă a fost la un magazin de pompe funebre (AF Dolceanu – avea o mică legătură cu primul loc de muncă). Eram cel care aștepta ca lumea să moară. În plus am avut ocazia să-mi dezvolt și „simțul artistic”, fiind cel care realiza coroanele ce vor sta la capetele morților încă de la stagiul de idee până la finalizarea lor efectivă și scrierea panglicelor… Începusem să mă pricep… îmi plăcea să pun pe coroane în special Cale albe.
După cum ziceam am avut un început promițător… aș fi putut foarte ușor să devin Sculer Matriter sau lăcătuș mecanic… sau…
Probabil că toți care au rezistat până acum cred că cele de mai sus sunt pentru a sublinia importanța jobului și a firmei pt care lucrez acum. Nicidecum. Nu am fost ironic și nu consider neapărat că „jobul” curent e o evoluție ci dimpotrivă…. e un pas înapoi în încercarea mea de a deveni un adevărat meseriaș…
Să revenim la visul meu: după ce termin facultatea și masterul și voi avea 5 ani de experiență în domeniul IT la o firmă foarte cunoscută pe plan internațional (Adobe Systems) și voi fi ajutat, sper, la evoluția unei tehnologii care se va dovedi revoluționară, Flex, îmi voi cumpăra o garsonieră în Solca într-un bloc dărăpănat cu o crâșmă la parter și mă voi angaja pentru salariul minim pe economie ca Sculer Matriter, mă voi însura cu o coafeză blondă și voi fi mulțumit cu viața mea liniștită din micul oraș Sucevean. Voi îndrăzni din când în când să visez la deșerturile din Australia dar voi fi împlinit că voi avea brevetul meu pe șurub.

Acestea fiind spuse… să ne oprim din visat, căci avem o pâine de câștigat, și să mă întorc la „Usability testing for Flex SDK”.