E mult mai ușor să fii rău…
Încă de mic mi-am creat o imagine de „îngeraș”. „Gheorghiță” spune tot… în clasele primare eram mai cuminte ca o fetița… în generală eram mereu dat ca exemplu de dirigă ca „copilul cel cuminte”. De fiecare dată când cineva făcea ceva rău începea un discurs care se termina cu ceva de genul „dacă Gheorghiță poate să…. și să…”. Era enervant… Nu-mi doream să fiu băiatul cuminte dar asta eram…
În liceu am încercat să scap de imaginea de „Gheorghiță” dar nu am reușit prea mult… între timp am devenit „copilul genial”… eram omul cu aproape 10 pe linie (în ultimele 3 semestre chiar am fost)… eram cică romantic… doar pentru că mai scriam din când în când poezii și… alte chestii romantice… Câteodată îmi doream pur și simplu să scap de imaginea asta… Așa am început să fiu rău…
Prima mea dragoste: am preferat să nu merg la o întâlnire ca să mă uit la o etapă din turul Italiei și apoi să-i zic că mi s-a părut mai important să văd dacă va câștiga Savoldelo sau nu etapa. Ca să vezi: s-a supărat. După 5 zile ne-am împăcat ca apoi să termin cu ceva de genul: „Crezi că îmi pasă de toate vopsitele?!?!” (ea era puțin vopsită :D). Apoi… peste câțiva ani când mi-am dat seama că nu pot cuceri pe cineva așa că… după o epistolă de 10 pagini am ajuns să nu mai vb timp de câteva luni… am fost foarte rău… foarte rău… și îmi pare rău… E mult mai simplu să șochezi prin ceva rău decât prin a oferi în loc de un trandafir 11 trandafiri și un bilețel sub pernă.
Între timp… a se vedea blogul precedent.
Si e mult mai greu sa te trezesti dupa “ceva rau” decat dupa 11 trandafiri. Fantomele bantuie, ingerii nu isi fac simtita prezenta.
In speranta ca a ta constiinta va actiona inainte si nu dupa, la cat mai putine regrete (asta daca iti pasa in ce urci: tramvai sau metrou).