Țara noastră-i țara noastră

Aseară am fost la „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, un film care m-a păstrat în sală până la sfârşitul genericului. Eram la ieşirea din sală și nu vroiam să ies, de vină fiind și melodia de final care te prinde fără să vrei.

Două imagini mi-au rămas adânc impregnate în minte. La începutul filmului o discuție între pustiulică și mama lui, care se termină cu: „Până și Ceaușescu a avut dinți de lapte?!?!” Bună întrebarea. Până și Einstein făcea „prostii intelectuale”? Până și Papa înjură?

A doua imagine memorabilă (șocantă de fapt) a fost cea în care Eva se dezbracă cu gesturi mecanice ca să „facă dragoste” cu Andrei. Avea o față care nu exprima nimic. Poate doar nepăsarea. E cea mai tristă scenă pe care am văzut-o până acum deși nu are nimic excesiv de dramatic, nu i se taie nimănui capul pentru Libertate sau nu se scufundă nimeni odată cu vaporul… Stăteam înmărmurit cu fața în ecran în timp ce băieții din sală își dădeau coate la văzul sânilor iar fetele se amuzau pe seama frigidității tipei.

Cred că majoritatea celor din sală erau mult prea mici în ’89 ca să fi fost afectați de comunism.

E un film care îl recomand cu căldură celor care s-au săturat de scenariile Hollywood-iene dar și de filmele românești care vor să spună prea multe, dar nu numai lor.

4 responses to “Țara noastră-i țara noastră”

  1. Super film! Doar ca “tineretul” si “occidentul” nu prea cred ca inteleg povestea. Ma mira ca a luat premiu la Cannes. Oricum, bun, desi povestea a fost un pic cam dezlanata.

  2. Nu-i adevarat. Excelenta povestea. Si in caz ca nu stiai, intotdeauna castiga ceea ce nu se intelege de catre marea masa. Chestie probata.

  3. fain filmu … eu ieri l-am vazt .. l-am gasit din intamplare pe net … ii bun filmu …