Logic ar fi să scriu despre o carte după ce o citesc, dar acum din motive obiective (veți vedea de ce) o fac înainte…
„Un roman care te cucerește de la primele rânduri, de un umor nebun și scris cu o vervă care te obligă să nu-l lași din mână. Povestea unui pui de arab abandonat de părinți și crescut de o evreică bătrână care își recapătă energia când se uită la portretul lui Hitler. Copilul se învârte printre prostituate, „proxeneți”, comercianți de doi bani și drogați, de la care învață toate lecțiile cinismului, dar – printre picături – și lecția iubirii totale, mai puternică decât moartea mamei sale de împrumut. O poveste simplă cu care Romain Gary a câștigat Premiul Goncourt pentru a doua oară, sub numele de Émile Ajar. Romancierul a păstrat secretul acestui pseudonim, care n-a ieșit la iveală decât după sinuciderea sa, în 1980, când a dispărut și misteriosul Ajar.”
Cartea am cumpărat-o acum 20 de minute la prețul unui Stejar împreună cu Cotidianul și abia aștept să o citesc în tramvai. Vă recomand și vouă să ajungeți la chioșcul cu ziare și să luați prima carte din ceea ce se vrea „Colecția de miercuri”.