15 Septembrie

15 Septembrie… probabil că toți v-ați dat seama deja despre ce o să scriu, așa că nu vă voi face nicio surpriză. Yep… prima zi de școală 🙂 Încă mai mă întreabă bătrânele din autobuz când le dau locul dacă m-am pregătit pentru începutul școlii… le zic că nu e cazul și închei conversația.

Acum… nu foarte mulți ani, adică 14, m-am trezit de la ora 7 (festivitatea începea la 9 sau chiar 10) și am mers să o trag pe mama de mână ca să mergem la școală. Întrebarea ei era firească ținând cont că aveam încă 6 ani: „Sigur nu vrei să mai stai un an??” Răspunsul meu a fost foarte prompt și eram pregătit să-l susțin cu multe lacrimi dacă era nevoie. Așa că m-am îmbrăcat cu uniforma și mi-am luat ghiozdanul în spate (care între noi fie vorba era puțin cam mare pentru mine, de fapt orice ghiozdan ar fi fost mare) și am mers mândru până la Școala Generală Numărul 2.

Of… începe să sune ca la EuropaFM sau oricum o să sune ca un clișeu dar totuși voi risca și o să continui… Am avut norocul să am o super învățătoare, Doamna Sauciuc, pentru care am un mare respect și acum. De fiecare dată când ne întâlnim prin oraș (asta se întâmplă destul de des într-un oraș atât de mic) ne oprim și vorbim despre ce mai fac, cum merge facultatea, ce mai fac ai mei și toate cele. Ca o mică paranteză, când eram la generală mai mergeam să le citesc povești generației pe care o avea atunci. Și acum mai mă salută pitici de atunci (acum 16-17 ani) cu Gheorghiță. Da… cred că despre asta nu vreau să vorbesc că și acum mai am mici sechele :). Să revenim la prima zi. Pe bancă, prima că eram cel mai mic, am găsit un poster cu rățoiul Donald, niște caiete, cărți și un penar plin de rechizite.

Au trecut anii și între timp… tot așteptam prima zi de școală dar cred că motivația s-a schimbat. Dacă la început poate exista puțină sete de cunoaștere (aveam 6 ani 🙂 ) dar apoi mai mult era să scapi de vacanță. Problema a rămas la începutul de Liceu. Am o mică problemă cu numele… Când mă prezint colegilor e ok, Gelu (la liceu am scăpat definitiv de „Gheorghiță”), dar era problema cum să mă strige profii… Gheorghe… Hm… Așa că s-a ajuns că fiecare să mă strige cum vrea: Ghiță, Ghițan, George (doar unul) și Gelu.

Acum aștept 1 Octombrie ca să mă mut în regie. Început de facultate? O să fie mai greu cu serviciul… Dar orice început e bun ca un început.