În veșnicul meu chin de a învăța la DCE am ajuns și în cantină. În fața mea o tipă ca oricare alta. Nimic special. Era la Transporturi și fuma mult. La un moment dat se desprinde un tip dintr-o haită de masculi cu fețe de maneliști(nu o zic că și cum ar fi un lucru negativ, nu de data asta) și vine la fata noastră, care aveva două codițe. Îi cere un foc. Ia bricheta și își aprinde țigara. Apoi îi spune ceva legat de flacără, își eliberează scaunul de lângă ea și se așează. Tipei îi era imposibil să zică ceva. Era pur și simplu fascinată. El îi arată un truc, ceva cu scrumul de țigară, pe care cred că l-am văzut, dar nu cred că asta continuă. Se vedea pe fața ei că e copleșită, că fața lui brunetă și cerculeții sexy de fum pe care-i scotea erau prea mult… nu aveva cum să reziste. După micul truc cu țigara a scos niște cărți de joc și o altă „vrajă” (f interesantă aș zice eu) care a vrăjit-o complet pe mica noastră domnisoară. Dragostea plutea prin aer. Au început să vorbească despre țigări, cursuri, vreme, fotbal, dar nu mai conta pentru niciunul. Ea uitase complet de cursurile din fața ei și de proiectul ei de cale ferată. Mica întâlnire s-a apropiat însă de final, căci ceilalți masculi se pregăteau să plece și cuceritorul nostru nu putea rămâne singur. Așa că a plecat urându-i baftă și spunându-i că se vor mai vedea ei. Tipa încă mai visa… după un timp a venit prietena ei care stătea la o masă învecinată și…:„Și…ți-a cerut numărul de telefon?”, având o voce plină de invidie că nu se afla în locul ei, fiind foarte mirată când răspunsul a venit sec: NU. Sunt convins că se vor mai vedea și că peste o săptămână vor bântui împreună, braț la braț și fum la fum.
Mica asta întâmplare mi-a adus aminte de o fostă colegă de generație și de actualul ei soț. Au început să fie împreună cred că prin clasa a 10-a sau a 11-a. Până atunci îi vedeam des prin oraș(de 17.000 de oameni) dar… adică nu mi-ar fi venit în minte că ar fi putut fi împreună. Când i-am văzut însă pentru prima oară ținându-se de mână mi-am dat seama că e cel mai firesc lucru posibil, că pentru asta au fost făcuți. Nu-mi imaginam de ce nu au fost împreună și pentru ce. Niciodată nu am fost atât de convins că doi oameni se potrivesc.
Concluzia? Dragostea există și cine știe când îți găsești perechea la coadă la pâine. Poate ar trebui să-mi iau și eu un pachet de cărți și să învăț câteva trucuri, eu însă să cer și numărul de telefon. Ar fi simplu să fie așa… eu însă deja știu numărul de telefon…
P.S. Nu știu dacă are vreun rost să mai zic că am picat cu brio DCE-ul…