Dimineața de azi m-a prins într-un bar foarte drăguț și intim (Fly) și cu întrebări ciudate în minte… de fapt nu atât întrebări cât…
Oare ce se întâmplă cu viața persoanelor care ne sunt dragi la un moment dat și care deodată dispar din viața noastră? Oare acum ce face Beatrice, „prietena” mea de la grădiniță? Oare pe unde a adus-o viața? Cred că e în Iași… de când ne vedeam în fiecare zi la grădiniță și ne țineam locuri unul lângă altul și ne scriam scrisorele de dragoste am văzut-o de câteva ori la biserică lângă cor și mi se părea îngâmfată, am dansat la banchet în clasa a 12-a și mi s-a părut și mai îngâmfată… Acum oare ce face? Oare mai mă ține minte?
Acum 5 ani când eram în clasa a 9-a am întâlnit o tipă care era în clasa a 12-a. Ea era din București și ne-am văzut la un concurs de fizică din Iași. O chema Ioana. Am stat câteva ore de vorbă. Apoi… parcă ne-am trimis vreo 2 mailuri și atât. Oare a făcut și ea automatică? O fi acum anul 5? Poate că acum e plecată în state… Multe se puteau întâmpla în 5 ani. Oare mai mă ține minte?
Acum 4 ani am ajuns la „Umbreluța” și eram fericit. Am rupt o bucată din mărul sălbatic a cărei impozanța era dată de singurătatea sa. Acum oare ce mai face? Nici nu m-am uitat la el ultima oară când am fost acasă. Oare mai are toate crengile? Câte i-au căzut oare și câți au mai ajuns până la el? Oare mai mă ține minte?
Acum o săptămână la bufetul de la BCU am văzut o doamnă a cărei față mi se părea f f cunoscută. Mi-au trebuit 20 de minute să-mi dau seama cu cine seamănă: cu o secretară de la o școală din Ghencea, lângă care am stat 12 ore anul trecut, în timpul alegerilor locale. Dacă eram repartizat la altă secție fața doamnei de la bufet nu reprezenta nimic pt mine. Dacă în dimineața zilei de 15 septembrie 1992 nu aș fi plâns să merg la școală cu un an mai repede viața mea ar fi conținut alte persoane dragi și total alte amintiri. Oare cei pe care nu am avut ocazia să îi cunosc mai mă țin minte?